Alina 1997 -12.12.2010
Buna!
M-am hotarat cu greu sa va scriu. Dar astazi cand se implinesc 6 luni de cand odorul meu a plecat in lumea ingerilor ceva m-a indemnat sa nu mai aman si sa iau legatura cu voi.
Privesc fotografia fetitei mele .E atat de frumoasa!
Astazi directoarea scolii , prof. ei de matematica mi-a inmanat o diploma.
Este vorba de diploma Alinei pentru promovarea imaginii scolii si pentru merite deosebite la invatatura. Chiar daca Alina ne-a parasit din decembrie profesorii si colegii nu au uitat-o.
Alina avea 12 ani.Era un copil perfect sanatos cu atat de multe talente:desena.dorind sa devina creatoare de moda ,sria poezii si compuneri deosebite, canta frumos. Era un copil dulce si cuminte.Nu ar fi suparat pe nimeni cu nimic. Colegii si prietenii ei chiar spuneau ca Alina era prietena tuturor. Fetita mea iubea tot ce o inconjura: fratiorul, familia, colegii, jucariile, marea, soarele, orasul ei si oamenii in general. Ii placeau handbalul,inotul, calatoriile.
In seara zilei de 4 decembrie s-a asezat in pat la culcare si m-a intrebat avand acea lumina copilareasca in ochi ,,Mami,maine vine Mos Nicolae ?"N-am stiut atunci ca acestea aveau sa fie ultimele ei cuvinte. Parca ceva ma indemna sa dorm alaturi de ea in seara aceea dar nu mi-am ascultat instinctul. Am sarutat-o pe frunte si am mers in camera mea. Peste cateva ore aveam sa ne trezim si eu si sotul disperati la auzul unui tipat. Am alergat in camera ei incercand sa o trezim, crezand ca are un cosmar.Dar ne-am trezit noi toti intr-un vis urit, cand am realizat ca Alina intrase in coma. Dupa lupte cu minutele pentru viata ei, am ajuns la Bucuresti la spitalul Bagdazar Arseni unde a fost operata in urgenta pentru a i se salva viata. Acolo am aflat teribila veste ca copilasul nostru avea inca de la nastere o malformatie vasculara cerebrala. Au urmat clipe de deznadejde si de speranta.O saptamana copilul meu s-a zbatut intre viata si moarte. A luptat pentru ca sunt sigura ca si-ar fi dorit sa ramana langa mamicuta si taticutul ei. Iubeaviata si ii era frica de moarte. Dupa prima operatie la cateva ore a miscat degetele de la o manuta. Era primul semn bun dupa ce medicii care au operat-o (multumim dr Ciurea Jean si dr Rasina pentru incercarile de a o salva ), ne-au spus ca era vorba de o malformatie gigant care cuprinsese emisfera dreapta a creierului.
Alina a luptat pana cand inimioara ei a cedat. In ziua de 12 decembrie a plecat de langa noi lasandu-ne ungol imens in suflet .
Amelia, mamica ingerasei Alina
Povestea pe forumul E.M.M.A.
Mergi sus