Ingerasul Danielei 1987
In anul 1987 luna iunie am adus pe lume primul meu baietel care nu a avut norocul sa vada lumina zilei din cauza unor doctorii incompetenti. Cu toate ca in acea vreme pentru un copil decedat se facea ancheta, ingerasul meu nu a avut aceasta sansa.
As fi vrut sa il tin in brate dar ei au considerat ca nici acest lucru nu meritam dupa cat m-am chinuit, cu toate acestea unei infirmiere i s-a facut mila de mine si mi la aratat , asa am putut sa imi vad si eu baiatul. Durerea mare nu a fost atunci in spital, pentru ca imi dadeau pastile pentru calmare, ci atunci cand am venit acasa si am vazut ca tot ce cumparasem pentru el nu puteam sa le folosesc. Cand vedeam mamici cu copii in carucior plangeam si ma rugam la bunul dumnezeu sa aiba grija de el si mie sa imi dea putere de a trece peste aceasta durere.
Pot sa spun ca la 5 luni bunul Dumnezeu mi-a ascultat ruga si am ramas insarcinata iar peste 9 luni am nascut un baiat frumos la fel ca si cel pe care l-am pierdut. Atunci am inteles ca am un ajutor nesperat si un inger pazitor care a facut tot posibilul sa imi aline suferinta. Dar nu a facut numai o minune ci la 2 ani diferenta mi-a mai daruit tot un baiat si acum am 2, dar pe primul meu ingeras nu il voi uita niciodata. Cu toate ca baietii mei ma inteleg foarte mult in privinta aceasta si stiu de fratiorul lor mort, durerea din suflet nu poate nimeni sa mi-o stinga nici dupa atatia ani.
El va ramane mereu cu mine si va fi ingerasul meu iubit.
Povestea pe forumul E.M.M.A.
Mergi sus