Ethan 01.04.2010

Buna,

Sunt un membru nou al acestui forum. Am intrat din intamplare, pentru ca pana acum nu stiam ca exista acest forum si pana acum nu stiam ca exista ca sa poti pierde un copil asa dintr-o data. Pentru mine a fost un soc si panica in momentul cand am aflat ca totusi exista si mi se intampla tocmai mie.

Nu de mult mi-am pierdut baietelul, pe 01.04.2010.Am fost in 30 saptama de sarcina si nu am avut niciodata probleme cu sarcina sau copilu. Mereu mergem la control si era bine, mereu imi spunea doctorul ca e bine, dar asa si a fost, pana intr-o zi n-am mai simtit miscari deloc in burta. Mi-era ciudat ca nu se mai misca, ca mereu nu exista zi sau noapte sa nu ma gadile in burta cu piciorusele cu manutele. Era mereu activ. Ma trezea noaptea ca parca ma gadila cateodata si incepeam sa rad singura si ma gandeam ce face oare acum bebelusu nostru, se joaca. A doua zi iara nu simtisem nimic si seara in pat eram agitata si incepuse sa ma doara burta si sa se adune si barbatul meu ma intrebat ce e cu mine de nu sunt linistita.Toata noaptea nu dormisem ca eram deja ingijorata ce e cu copilul si asteptam un semn de la el si nimic. Dimineata am sunat deja la doctor si am spus ca e ceva cu copilul, ca nu-l mai simt. M-a chemat urgent si mi-a pus aparatul sa asculte inimioara copilului dar nu se auzea asa cum ar trebui si erau mereu intreruperi de puls. Pe urma mi-a aratat copilu, imi zicea doctoru vezi caputu lui si am zis da si a tot miscat pe burta si i-am vazut fata ca e ingijorat si mi-a zis ca e de mers in spital si am inceput sa plang ca m-am gandit ca merg acum la spital ca e ceva cu copilul dar n-am crezut nici o secunda ca in urmatorul moment imi va spune ca nu mai bate inima copilului si ca a murit cam de 10 ore. L-am privit in ochi si am inceput sa plang si eram socata si imi mangaiam burta si am spus ca nu-i adevarat ca nu exista asa ceva.

Pentru mine a fost si va fi pentru totdeauana intrebarea DE CE?A doua zi am fost internata ca a trebuiet sa nasc normal ca au spus ca asa e bine pentru corpul mamicii. A durat 24 de ore nasterea, am avut PDA pe toata durata, nici eu nu mai stiu ce am trait in cele 4 zile in spital. Noaptea auzeam femeiile cum nasc si plang copii si plangeam intruna ca copilu meu o sa vina pe lume dar nu va plange deloc, va fi cuminte. Am nascut dupa 24 de ore un baietel atat de frumos doar ca nu a plans ,a luat toate de la taticul lui , doar nasucul la luat de la mine. Barbatu meu ia taiat snuru si la invelit ,a facut multe poze si mi la dat in brate. Asistenta i-a facut poze si a luat de la piciorus si manuta sa am amintire, a faut ca la un copil care sa nascut viu. S-au purtat extraordinar toate asistentele, toti doctorii cu mine si am avut baietelul nostru in brate 7 ore.

Era atat de frumos si avea ochisorii putin inca deschisi si l-am imbracat cu hainutele ce i le pregatisem. Mi-a fost greu sa-l dau pe urma plangeam intruna si ma gandeam ca de ce si de ce mie.AM IESIT DIN SPITAL SI CE A FOST IARA DUREROS CA A URMAT DUPA § ZILE IMORMANTAREA;AICI IN GERMANIA FAC INMORMANTARE NORMALA SI PTR:ASA MICI BEBELUSI:

Acum vizitez aproape zilnic baietelul nostru ETHAN: Sant acum 2 luni de cand ETHAN este acum un ingeras. Ne lipseste enorm de mult si stie ca il iubim enorm si ptr.totdeauna.IL PRIVESC IN FIECARE ZI IN POZELE CARE LE-AM FACUT SI SANT PRIN TOATA CASA. Acum mergem la terpie de familie impruna cu sotul meu ,mergem la intalniri cu parinti care au aceasi problema cu noi si imi face bine ca asa inveti sa treci mai departe. Acum ne gandim sa facem cat mai repede pe urmatorul. Doctoru meu a sp.ca dupa 3 luni am voie sa raman iara gravida,dar acum aud si citesc atatea povesti ca nu e bine ca mai bine sa astepti,de acea nu mai vreau sa citesc pe internet ce se zice ca doctoru meu a spus sa-l ascult doar pe el ca stie .Acum astept sa treaca lunile si sa pot ramane din nou gravida si sa gandesc numai pozitiv in viata ca totul va fi bine si ca ingerasul meu ETHAN imi va da putere si va avea grija de fratioru lui sau surioara lui care va veni si va fi totul bine si vom avea si noi in brate copilu ce ni-l dorim din tot sufletu.Mi-e frica normal dar ma gandesc pozitiv ca va fi bine.SANT SI ACUM ZILE CAND IMI MERGE ENORM DE GREU CA MA GANDESC DE CE SA INTAMPLAT PENTRU CA AM LASAT SA FIE CONTROLAT ETHAN SI PLACENTA MEA SI NU SA GASIT NIMICA SI ACUM AUD IN FIECARE ZI CAZURI CA EXISTA CA SA MOARA COPII IN BURTA DINTRO DATA
E de ne crezut dar exista si nu stie nimeni si nici medicina de ce si trb.sa acceptam asta daca Dumnezeu asa vrea asa trb.sa traim.Vorbesc asa cu placere de copilul meu si arat poze la lume ,nu ascund nimica,ptr,ca acescopil a fost sange din sangele nostru si va fi pentru noi pentru totdeauna in vietiile noastre si cand vom avea urmatoru coipl va stii si va vedea poze cu fratioru lui si-l vom vizita mereu la mormantu lui.Merg si acum la spital unde mersesem inainte la gimnastica cu moasa mea ca imi face bine acum.La inceput mi-era greu sa aug bebelusi plangand dar acum e mai bine acum merg cu prietenele mele care au bebelusi si i-au copii in brate si e mai bine dar inca ma doare enorm cand vad femei gravide pe strada si ma gandesc ca nu de mul am avut si eu burtica si eram asa de mandra de burtica mea.Offfff.

Asta e povestea mea pe scurt si sper ca toate mamiciile care au trecut prin ce am trecut eu sa gandeasca pozitiv si sa mearga mai departe ca acolo undeva in cer ca fiecare stea ce arde pe cer e unu din ingerasii nostri care ne priveste de sus si ne vor da incredere si vor avea grija de noi. Nu sant multe femei care au acum un ingeras.TREBUIE SA FIM MANDRE CA AVEM UN INGERAS:iNGERASUL MEU E ETHAN SI MAMA IL IUBESTE MULT DIN PRIMA CLIPA SI PENTRU TOTDEAUNA  MULTUMESC DACA MI-ATI CITIT POVESTEA SI SPER SA AUD SI DE ALTE MAMICI VA PUP SI SA FITI TARI CA VA FI BINE

Povestea pe forumul E.M.M.A.

Înapoi la "Ingerasii Nostri"