Ingerasii Florentinei
Cu doua zile innainte de ZPI am descoperit site-ul organizatiei EMMA iar socul a fost pe masura: lacrimi innabusite in timpul programului de lucru, urmate de o noapte plina de lacrimi dezlantuite explorand fiecare pagina a site-ului
Voi Mame de Ingerasi stiti cat de grea este o simpla descriere in cuvinte a pierderii copiilor nostrii. Tocmai pentru ca descrierea in sine presupune RETRAIREA FIECAREI CLIPE (in cazul nostru din pacate aceste trei cuvinte sunt doar un pleonasm)
Povestea ingerasilor mei este cel putin ciudata… cu atat mai mult cu cat nu am avut probleme relevante de sanatate..
De unde sa incep?..
Eram studenta in anul 3 cand am inceput sa ma simt putin diferit..Aveam dureri abdominale usoare dar constante si mana mea era mereu pe burtica aproape inconstient. Fara sa pricep de ce, am cumparat un test de sarcina. Odata ajunsa acasa, ma intrebam de ce .. Ne protejam mereu . Spre surprinderea mea, testul era clar POZITIV. Nu mi-a venit sa cred motiv pentru care au urmat alte teste, - toate positive .
Necasatorita, inca studenta, cu o familie extrem de conservatoare, nu stiam ce sa mai fac de bucurie..
Prima greseala a fost sa o anunt pe mama care atunci lucra in Italia. Bucuria ei de a deveni bunicuta a fost exprimata prin cuvintele ‘Te-a mancat, acum scarpina-te. SCAPA DE EL. Ai innebunit?’..
Adrian era in culmea fericirii si am decis ca urmatoare zi sa mergem la un control ginecologic de confirmare- cu atat ma mult cu cat aveam dureri abdominale atat de puternice incat trebuia sa-mi controlez respiratia la fiecare pas.
Nu voi uita niciodata privirea medicului…
‘Mai fato este sarcina dar.. nu ajungi la trei luni. Te sfatuiesc sa avortezi ca mai repede.cat e doar O ADUNATURA DE CELULE’
Aveam trei saptamani jumatate de sarcina, dureri imposibile si pofte… Cu fiecare zi ma simteam din ce in ce mai rau. Imi era aproape imposibil sa merg dreapte iar el ma privea confuz si mi aducea aminte se spusele medicului pe care nu le puteam accepta.
Nu avea nici un sens ceea ce se intampla pentru ca sufletul de mama nu conjuga moartea la viitor. L-am mangaiat in fiecare clipa, vorbindu-I , cantandu-I…
Eram innebunita de durere cand tocmai el m-a luat de mana pe 7 feb 2006 si m-a dus la clinica mai mult moarta decat viie dar si atunci spuneam NU. VA TRAI PUIUL MEU AI SA VEZI. IL SIMT . DACA NU AR AVEA SANSE NU L-AS SIMTI.
Raspunsul lui mi a taiat rasuflarea ‘ Tocmai asta e problema mai mama – Il simti..’
Cand m-am trezit.. m-am simtit lipsita de viata.. VIETISOARA CARE TREBUIA SA CREASCA HRANINDU-SE CU SUFLETUL MEU..FIUL MEU
Cu o seara innainte l-am visat.. Mergeam pe strada de mana cu Adrian cand o vrabiuta maricica si aparent grasuta si-a gasit popasul pe tricoul lui negru, in zona abdomenului. L-am luat in maini cu grija sa nu-I prind aripioara iar apoi am desfacut mainile cu grija sa nu se sperie, crezand ca isi va lua zborul. In schimb ma privea trist si-atunci i-am zis:’Zboara pui-esti liber’ Dar nu se grabea.. dupa putin timp a strans usor ochisorii si si-a luat zborul. In acelasi timp AM STIUT ca este baietel. AM SIMTIT ca nu-I voi auzi ganguritul dulce…
A doua greseala a fost faptul ca am continuat relatia…
La un an diferenta avea sa se repete istoria.. In ianuarie iar am ramas insarcinata iar el era la fel de bucuros. De data asta nu mai aveam dureri deci nici teama de medici. De data asta nu aveam in gand sa-I spun mamei mele. De data asta… din telefon in telefon, vestea a ajuns peste tot .. unde nu trebuia sa ajunga..
La controlul medical , alt medic, aceeasi privire.. acelasi..sfat. Pe ecografie, mi a aratat puiul meu- un punculet cuibarit intr-un coltisor.. Apoi mi-a spus ca la cele 7 saptamani de sarcina, puiul meu trebuia sa aiba 12milimetri. Avea doar 9. Trebuia sa aiba forma ovala.. Era semi-ovala. ‘Sanse de viata zero dar daca prin nu stiu ce minune ai reusi sa-l nasti, ar comunica doar cu ochii’
Nici acum nu puteam accepta –era imposibil sa se intample din nou..
Sunt detalii care din suferinta le-am uitat . Si sunt lucruri pe care o MAMA nu are dreptul sa le faca nici in CER nici pe pamant..
Pe scurt mama mea s-a intors in tara cu un singur scop- ‘sa-mi bage mintile in cap’ sa ma convinga sa mi ucid pruncul…
M-a fortat sa aleg ‘ Daca tii copilul mama nu mai ai iar eu voi uita ca am avut fata’.. Cand i-am spus clar si raspicat ca ma lipsesc de serviciile ei de mama odata ce ma pune sa aleg, mi-a luat cheile casei, banii, actele de identitate si mi-a spus ‘Bine . Acum poti sa pleci ‘.. printre altele.
Eventual, a plecat la tara.. din dor de mama.. pentru ca avea doar cateva zile la dispozitie. Eu am ramas impietrita si obosita peste masura in aceasi casa.. gandindu-ma…suspinand continuu timp de 16 ore. Nu stiu cand m-am trezit. Nici cum am ajuns in taxiu cu mama langa mine..
29 Ianuarie 2007 ora 22 trecute.. dupa cateva cuvinte cu un medic, decizia a fost luata.. intrerupere de sarcina la urgenta...
Imi visasem puiul innainte sa ajung in taxiu. Semana cu el bobocel de fiinta imbracata in hainute albe pe patul alb…Ii alintam piciorusele in timp ce gangurea dar crestea vazand cu ochii ..1 anisor..3 anisori..5..si s-a oprit. Ma privea trista de parca ar fi vrut sa spuna ‘mami nu mai pot sa cresc’. Apoi privire de ADIO. Si m-am trezit din pacate.. in taxiu.
El, a avut un singur lucru de spus ‘ Poate e mai bine asa ca sunt prea tanar sa fiu tata’…
Apoi a recunoscut faptul ca desi are o boala de sange care se transmite copilului prin mama, afectand creierul odata cu trecerea varstei, m-a mintit cand a spus ca m-a protejat ( eu nu stiam cum sa-mi dau seama) si a vrut un copil ‘ca sa nu ma piarda’
Cum sa gandesc tot ce s-a intamplat?
I-am nascut in vise de zi si de noapte.
I-am botezat cu lacrimile de mama invinsa…
Daniel Octavian Vintila si Daniela Milena Maria
Dimineata alearga unul dupa celalalt iar dupamasa sunt studenti…
Chiar dar medicii ar fii avut dreptate.. nimic nu il justifica pe el … singurul ‘el’..Cu atat mai putin mama…
Numai Dumnezeu stiie ce va avea ea de tras cand voi deveni mama si asta pentru ca nu o pot ierta desi am incercat.
Au trecut ani buni de atunci dar suferinta este proaspata mereu ..Imi este atat de dor de ei incat sufletul imi plange cu lacrimi de sange…
DE CE DOAMNE MI I-AI DAT DACA TU MI I-AI LUAT??
Mi-as fi doris sa fi existat in tara un numar de telefon la care fetele care simt ca vor fi fortate sa avorteze sa pota cere ajutor.. si sa primeasca ajutor concret la rugamintea LUATI-MA DE AICI CA VOR SA-MI UCIDA SUFLETELUL….
TU daca ai parinti conservatori, severi, stricti, NU SPUNE NIMANUI ca esti insarcinata… Poate fii singura sansa a puiului tau…
Povestea pe forumul E.M.M.A.
Mergi sus