Gloria-Alexandra si Daniel - 18.05.2010
Buna dragele mele
Numele meu e Florentina, am 33 de ani si locuiesc intr-un loc tare frumos: Rodos. Insorit asa cum era si inima mea; am o meserie tare frumoasa: organizez casatorii pentru straini si vad atata iubreeee...
Totul era perfect, dar ne doream un copil; Dupa prima incercare de fertilizare...in 17 decembrie am si ramas insarcinata cu doi bebelusi.... Am multumit Cerului de ce noroc ne-a dat si ma rugam sa sa trecem cu bine cele 3 luni... Vorbeam cu ei si tot ce mancam imi imaginam ca sut multumiti acolo....in burtica
Desi sarcina gemelara ei s-au dezvoltat perfect, mergeam la ecografie din 3 in trei saptamani; nu-i venea medicului sa creada ce bine erammmm
Am aflat la 4 luni jumate ca vom avea fetita si baiat... Doamne ce fericire; apoi la eco morfologica ca sunt fff bine...
Nu aveam dureri, sangerari...nimic....
Apoi a venit ziua de 17 Mai. Fix la 6 luni de cand au prins viata in corpul meu. La controlul de rutina a decoperit medicul ca aveam colul deschis si scurtat
M-a trimis la spital si eram programata pentru cerclaj dis de dimineata pe 18.mai
Dar...la 3.30 s-a rupt apa....
Si i-am nascut pe amandoi....la intervale de 8 ore... Intai a plecat Gloria-Alexandra...s-a grabit asa tare sa plece.... si apoi si Daniel...
Nu-mi vine sa cred, ma trezesc dimineata si nu-mi vine sa cred ca nu le mai simt piciorusele....
Nu a crezut ca voi putea scrie, pana acum...nu am reusit; sunt impietrita; m-am aruncat in munca (multa munca!!!) si adorm cu somnifere in fiecare seara
Trag de mine pentru Antoni (sotul meu) ca stiu cat sufera, si pentru urmatoarea data... Si nici nu mai stiu la cine sa ma rog....sa ne dea, acel cineva care ni i-a luat, alti doi ingerasi. Respir pentru urmatoarea incercare...fac planuri, calculez cand va fi...desi habar n-am cand va veni ciclul. Muncesc cu furie....de parca n-ar mai fi ziua de maine...
Si zilele trec atat de greu....
Am multe nunti in vara asta si parca nu mi-e asa frica de cum o sa rezist...insa din octombrie tare mi-e frica!!
Imi pare rau, nici nu mai pot scrie; deja nu-mi vine sa cred ca am reusit, printre lacrimi sa spun atatea....
Va sarut si va multumesc ca ati citit despre iepurasii mei: Gloria-Alexandra si Daniel
Povestea pe forumul E.M.M.A.
Mergi sus