Matei Stefan 20.10.2009
Buna tuturor, sunt si eu o mamica de inger.
Ingerasul meu este Matei Stefan, povestea noastra incepe in feb. 2009 cind eram cei mai fericiti eram insarcinata,prima sarcina,au urmat 38 saptamini de fericire, ecografiile, teste, analize toate ne vesteau un copil sanatos, dar a venit noaptea de 19/20 octombrie ,9 zile inainte de termen,cind puiul meu era mai agitat ca oricind ,au aparut si primele contractii,impreuna cu tati care era mai agitat decit noi amindoi am plecat la spital doar ca in timp ce ne apropiam de spital puiul meu s-a "linistit", a obosit ne-am spus noi.
Cind am ajuns la spital am mers la d-na doctor care a urmarit sarcina si urma sa intram in sala pentru cezariana,doar ca atunci cind ia ascultat inimioara nu se auzea, atunci am intrat la eco unde toata lumea avea o privire pe care nu o intelegeam,am iesit si nimeni nu imi mai spunea nimic, am intrat intr-un salon unde mi-au luat perfuzia care ma pregatea pt cezariana si ne-au chemat(si pe sotul meu )intr-un cabinet (dar nici oclipa nu am crezut ceea ce era evident)unde ni s-a spus "copilul vostru nu are cord"in acel moment totul s-a prabusit pt noi ,doar voi mamele de ingeri puteti sa ne intelegeti,dupa 2 ore am nascut normal,fara cezariana,un igeras matei stefan si atunci atu m facut greseala vietii mele,am ascultat sfatul celor din sala "mai bine sa nu il vezi "si rau am facut. Inca aproape 2 ore am stat in sala de nasteri ,timp in care nu stiu ce s-a intimplat doar stiu ca m-am trezit cind o asistenta ma uda si imi striga"trezestete"si am vazut ca in locul perfuziei mi se facea transfuzie de singe din care mai era aproximativ 1/4 iar in sala erau 4 medici,dupa ce am fost dusa in salon toata lumea imi spunea "nu te necaji, multumeste lui Dumnezeu ca esti bine tu" dar nimeni nu intelegea ca eu imi doream sa fiu cu puiul meu ,chiar daca asta insemna sa mor si eu.
Au trecut de atunci 6 luni dar durerea este tot mai mare si la fel regretul ca nu l-am luat in brate si nici macar nu l-am privit asa cum a facut taticul lui. Din fericire nasa care ar fi trebuit sa il boteze i-a facut poze, pe care dupa citeva saptamini le-am privit si eu, dupa aproape 2 luni am vazut pt prima data puiul meu. Singura mingaiere este acel mormint si fotografiile lui. Am scris aceste rinduri stiind ca doar mamele de ingeri pot sa inteleaga aceasta durere,m-am saturat sa aud "lasa ca o sa fac altul" ei chiar nu pot sa inteleaga ca acel OM plecat pt totdeauna si altul nu este el. Oricati copii imi va da Dumnezeu, acest copilas va fi la fel de iubit si va fi tot timpul linga noi cei ce il vom iubi vesnic.
Aceasta este povestea nasteri unui inger Matei-Stefan ,nascut inger in 20.10.2009
Povestea pe forumul E.M.M.A.
Mergi sus