Miruna Maria 09.02.2010-10.02.2010
Va multumesc ca existati si in primul rand ii multumesc Dorinei, mamica de inger, care m-a ajutat enorm in zilele mele cele mai triste...Probabil toate de mici copii ne-am gandit macar odata la momentul in care vom fi mame,stiam ca pe fiica mea o va chema Miruna dar nu stiam ca D zeu va alege sa fie inger...Ne-am dorit enorm acest copil ,visam cu ochii deschisi cum ma voi plimba cu ea , cum vom merge la teatru si cum il vom intampina pe tata cand vine de la servici...nu m-am gandit o secunda ca Miruna Maria va fi in viata mea doar o zi…
Am pierdut o sarcina la 7 saptamani in 2008, am plans, nu am iesit din casa o saptamana ,iar cand vedeam femei insarcinate eram furioasa... dar nu mi-am pierdut speranta asa ca in mai 2009 am ramas din nou insarcinata ,eram convinsa ca totul va fi bine .Am avut o sarcina frumoasa , au fost cele mai frumoase 9 luni ale relatiei mele de 10 ani cu sotul meu dar nu am stiut ca aceste 9 luni se vor termina atat de tragic...am facut toate analizele (toxoplasmoza,dublu test , triplu test , ecogafrii lunare )totul ok, am programat cezariana pe 9 februarie la 39 de saptamani si 2 zile si am nascut o fetita de 4450 gr,doctorii i-au dat 8-9insa nu pt mult a durat aceasta bucurie, 2 ore acest copil a respirat singur a fost ok , insa o asistenta a coborat sa-mi spuna ca au dus-o in incubator e lenesa la respirat dar asa se intampla cu cei mai grasuti.Nu m-am gandit o secunda la ce avea sa se intample ...la ora 23 a coborat cineva in salon si mi-a spus sa-mi sun sotul sa vina cu un preot sa o botezam caci nu se stie ce se intampla, deja o ventilau mecanic refuza sa respire in incubator deasemenea.L-am sunat a venit , am botezat-o , mi-am sunat prietenii apropiati sa-i rog sa se roage pt fetita mea(multumesc Elena,Mihaela), m-am rugat pana dimineata si am sperat ca situatia se va indrepta...insa la 10 dmineata mi-au spus ca daca vreau sa stau cu ea sa o tin in brate o pot face caci mari sperante nu sunt...
Ce sa zic am tinut-o in brate am pupat-o insa as vrea sa o tin din nou si poate sa o dragalesc asa cum am visat tot timpul, inchid ochii si-i simt pielea,plangeam si o rugam sa se faca bine ....insa pielea ei era din ce in ce mai vanata si unghiutile, ochii umflati...inaite de cezariana ma gandeam ca o sa-mi lipseasca bataile ei in burtica mea dar in acelasi timp ma gandeam ca o sa o am in brate si va fi mai minunat...Am nascut-o la 14:20 si a murit la 14.24, a 2 zi,Doamne de ce eu ?Doamne cu ce am gresit ?De ce ma pedepsesti?sunt intrebari pe care mi le-am pus , era ca un vis urat din care inca si acum astept sa ma trezesc...dar e crunta realitate.Am inmormantat-o langa bunicul ei , sunt sigura ca o sa aiba grija de ea acolo dar eu o vroiam aici cu noi...Cat despre explicatii medicale e si mai trist de ce i-mi era frica nu am scapat, ne-au promis rezultate insa nici acum nu stim prea bine ce s-a intamplat ei sustin ca plamanul avea consistenta ficatului ca si cum ea nu a respirat niciodata si totusi copilul meu a respirat 2 ore singura, asteptam rezultate de la necropsie care nu stiu cat de elocvente vor fi, daca a fost greseala lor nu voi afla niciodata adevarul.Sper sa reusim sa gasim un genetician bun sa ne facem analize sa vedem daca a fost o greseala sau noi avem probleme,trebuie sa astept 2 ani pana voi incerca din nou pt ca nu vad viata mea fara un copil insa Miruna Maria e doar una si este ingerasul nostru de care ne este dor din ce in ce mai tare si pe care o iubim enorm...Am plans si inca plang , ma trezesc cu ea in gand si probabil ca multe alte mame de inger sper sa o visez...sotul meu mi-a fost alaturi si cred ca el a fost singura mea motivatie sa-mi revin , ne incurajam unul pe altul si aceasta poveste trista ne-a facut dependenti unul de celalat,impreuna suntem puternici...Miruna Maria te iubesc...
Roxana, mamica ingerasei Miruna Maria
Povestea pe forumul E.M.M.A.
Mergi sus