Andrei 18.10.1984-14.02.2006
Mi-am dorit un copil din tot sufletul. Nu l-am programat cand sa apara. Am pierdut prima sarcina. Am fost distrusa, credeam ca nu pot avea copii. Traiam pentru a avea copii. Doream sa am cel putin doi copii. Dumnezeu mi-a ascultat dorinta si m-a binecuvantat cu un baiat frumusel, dolofanel, toata ziua vesel. A fost cel mai mare si nepretuit cadou de ziua mea.Recunosc ca eram foarte egoista. Il doream doar pentru mine. Se pare ca Dumnezeu mi-a aratat ca nimic nu ne apartine, totul este al lui. Foarte greu pentru o mama care isi pierde unicul copil sa inteleaga acest lucru.
Cand ANDREI avea sase ani, dupa numeroase investigatii, aveam sa aflu cumplitul diagnostic:miopatie Duchenne(atrofiere progresiva a musculaturii-forma maligna). A picat ca un traznet. Sa stii ca dintr-un copil pe care l-ai nascut sanatos, care nu arata niciun semn de boala, va deveni un copil care nu va mai putea merge, care nu se va mai putea bucura de copilarie, care se va maturiza mult prea devreme. Cum este ca mama sa ti se spuna ca baiatul tau nu va depasi varsta de 18-20 ani. Sunt prea multe de spus, sunt prea sarace cuvintele, durerea este mult prea sfasietoare.
Am incercat sa-i ofer tot ce a dorit atat cat am putut. Am incercat sa-l fac sa inteleaga ca viata pe care o duce este normala, ca nu este singurul copil in scaun cu rotile. Ne-am creeat lumea noastra in camera noastra, o lume frumoasa si plina de veselie, de rasete, de bucurie. Era universul nostru, UNIVERS care s-a prabusit odata cu disparitia lui. A stiut sa-si traiasca suferinta si viata in demnitate. Acum cand ANDREI nu mai este ma tot intreb care mai este rolul meu? Imi spuneam mereu ca nu voi putea trai fara el. Si totusi sa supravietuiesc. Fiecare zi este o noua povara, un izvor de lacrimi. Se spune ca timpul vindeca. OARE???
S-a nascut pe 18 oct.1984 si atrecut la cele vesnice pe 14 febr. 2006.
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!
Povestea pe forumul E.M.M.A.
Mergi sus