Drepturile parintilor cand le moare un copil

Sa aiba ocazia oricand, inainte si/sau dupa moartea copilului sa-l vada, sa-l tina,

sa-l atinga.

Sa fie facute fotografii ale copilului sau copiilor dupa caz si sa fie puse la dispozitie sau sa fie pastrate in siguranţa, pana cand parintii doresc sa le vada.

Sa primeasca cat mai multe obiecte ce amintesc de copil de exemplu: cartea de la patuţ, banda de identificare, ecografie si /sau alte fotografii, o suviţa de par, amprenta de la picior sau palma, date despre greutate si inalţimea copilului.

Sa aiba dreptul de a-i da copilului un nume si de a avea posibilitatea de a se lega de acesta (nume).

Posibilitatea de a putea exersa practici culturale si religioase.

Sa fie inconjuraţi de ingrijitori cu bun simt, care sa respecte simturile, gandurile, convingerile individuale ale parintilor.

In timpul internarilor în spital sa fie cat mai mult timp impreuna.

Sa aiba voie sa fie cu copilul singur dupa nevoile personale.

Posibilitatea si dreptul de a cere o autopsie in cazul unei pierderi (de sarcina) conform legilor in vigoare.

Sa primeasca informaţii intr-un limbaj cat mai inţelegator, permisiv, conform statutului si cauzei mortii copilului, inclusiv constatari ale autopsiei sau obducţiei si ale constatarilor din spital.
Sa aiba dreptul sa planifice un ritual de desparţire, o inmormantare sau inhumare conform legilor si dispoziţiilor locale, tradiţiilor religioase si culturale personale.

Sa primeasca informaţii sau resurse de exemplu: grupe de sprijin, sfaturi, literatură, scrisori care sa sprijine procesul de consolare.

Dreptul copilului nascut fara viata

Sa fie recunoscut ca un om care se naste si moare.

Sa primeasca un nume. (certificat)

Sa fie vazut, atins si tinut de parinti.

Sa aiba dreptul la o comemorare de sfarsit de viata.

Sa fie ingropat cu onoruri.