Alte optiuni
“Zeii au doua cai de care se ocupa cu asprime pentru noi. Prima este de a ne nega visele si cea de-a doua de a ni le acorda.” - Oscar Wilde.
Incercarea unei noi sarcini
Una dintre optiunile favorabile este aceasta, pe departe cea mai usoara si cea mai bine acceptata de catre majoritatea oamenilor. Este nevoie ca dumneavoastra sa va confruntati propriile frici in legatura cu propriul corp si preocuparile din urma, pentru ca aceasta va continua sa va tradeze intr-o viitoare sarcina. Consilierea genetica si prenatala va pot ajuta sa va diminuati temerile in masura in care va cunoasteti limitele.
Inseminarea artificiala
Aceasta procedura este utilizata la inceput de catre cuplurile care invata cu ajutorul analizelor de laborator, ca fiecare numar de spermatozoizi ai barbatului este la un nivel scazut sau absent. Daca este vorba de o tulburare genetica, purtatoare in cuplu, utilizarea spermatozoizilor donatorului poate elimina cote ridicate ale tragediilor ulterioare sarcinilor.
Pot fi folositi chiar si pentru asigurarea RH-ului fatului in cazul mamelor cu un nivel de anticorpi D ridicat si a homozigotilor ( pentru antigenul D ) partenerului. Statistic vorbind, sarcinile pot aparea in 80% din cazuri in urma inseminarilor lunare pe o perioada de trei luni de zile. Aceasta procedura nu este acceptata de catre cei ce impartasesc alte credinte etnice si culturale.
Ingrijirea de catre parinti
Pentru unele cupluri aceasta este alegerea ideala. Acestia din urma au posibilitatea de a-si hranii si ingrijii copiii, fiind capabili sa isi plaseze limitele, sa si le cunoasca in timpul in care sunt dispusi sa renunte la propriul serviciu.
Unele dintre cuplurile care au dat nastere unui copil cu o boala fatala, pot oferi afectiune, incurajand copilul fara nici cea mai mica ezitare. Avand grija de un copil, de unul singur, fara nicio limita, poate fi o amintire dureroasa pentru aceia carora organismul nu a reusit. Ingrijind un copil cu probleme indeparteaza criza identitatii personale si doar permite parintilor sa ofere dragoste.
Acesti parinti pot opta pentru o adoptie. In general nu exista niciun cost pentru familie, si uneori renumeratia este conditionata in masura eforturilor acestora.
Mame purtatoare
Acest subiect este relativ nou si pe de-o parte controversat pentru a rezolva problemele mamelor infertile. Spermatozoizii tatalui sunt inseminati artificial intr-o mama donatoare. Dupa nastere, copilul este adoptat. Mamele purtatoare asigura ca, cel putin tatal este biologic conectat cu copilul. Cuplul care urmeaza sa adopte acest copil, are posibilitatea sa specifice etnia, educatia mamei purtatoare. Aceasta optiune nu este legala in majoritatea tarilor si poate fi costisitoare in functie de taxele cerute de catre mama purtatoare si de catre avocatul care se ocupa de modalitatile legale.
Alegerea unei casatorii fara a avea copii
Dupa ce v-au fost prezentate toate optiunile, posibil veti decide daca este bine sau nu sa fiti parinti pana la urma. O casatorie in care un exista copii este totusi diferita de, parintii fara copii. Aceasta imagine a tristetii parintilor fara copii, posibil sa necajeasca si mai mult cuplul nefericit. Decizia de a nu avea copii nu este numai ceva diferit pentru a putea “digera” un lucru tragic; mai degraba, “fara copii” inseamna ca acest cuplu a facut un pas pozitiv in a merge mai departe, pentru a-si continua restul vietilor impreuna. Aceste cupluri pot intr-adevar sa aiba parte de vieti pline de satisfactii si impliniri, chiar si fara copii in propriul camin.
Adoptia
De obicei aceasta este alternativa discutata pentru cuplurile fara copii. Exista totusi unele dispute, daca adoptia este accesibila pentru majoritatea persoanelor corespunzatoare in lipsa unui copil.
Alte persoane pretind ca daca acesti parinti continua si nu se limiteaza la ei insisi si la copilul potrivit pentru dumnealor, acestia din urma vor gasi intr-adevar un copil. Frustarea si anxietatea “alearga” in aceste familii care asteapta sa adopte un copil.
Sarcina, travaliu, nastere si parinti; acestea arata momentele de anxietate pentru parintii indoliati in momentul in care trec printr-o ulterioara sarcina. De aceea decid si aleg varianta adoptiei.
Multe persoane presupun ca alegerea unei adoptii ii elibereaza de orele nesfarsite de griji pentru o alta posibila sarcina. Nu este chiar asa.
Adoptia poate avea avantajele ei, insa eliberarea de anxietate nu este unul dintre aceste avantaje. Prietenii si apropiatii va pot incuraja, pe dumneavoastra, pentru o posibila adoptie, mai degraba decat a avea o noua dezamagire la rezultatul unei alte sarcini.
Pentru acestia este “calea cea mai buna” si cu cel mai mic risc in ceea ce va priveste pe dumneavoastra si implinirea familiei, fara doar si poate.
Aduceti-va aminte, intotdeauna este mai simplu sa priviti dilemele celorlalti si sa gasiti solutii pentru acestea. Astfel o sa realizati, ca propriul dumneavoastra copil decedat, nu va mai detine niciun loc important in mintea lor din momentul in care incepeti procedurile pentru adoptie.
Este aceeasi retragere a sprijinului fata de mahnirea parintilor indoliati care trec printr-o asemenea experienta, de dupa sarcina.
O noua directie pozitiva este aceea de restaurare a precedentelor ganduri optimiste; insa nu este atat de usor. Le puteti aminti cu diplomatie prietenilor dumneavoastra, ca acest nou copil nu va inlocui copilul mort si ca tot ce va doriti de la ei, este rabdare si compasiune.
Decizia de a adopta un copil nu este una atat de simpla. Sentimentele de esec sau ideea adoptiei ca si cum ar fi cea corecta, trebuie analizate inainte de a decide daca adoptarea unui copil pentru a va intregi familia este varianta potrivita.
Pentru unele femei experienta sarcinii in sine este importanta, avand un copil nascut din propriul pantec. Alte femei nu tin cont de acest considerent.
Este important sa va cunoasteti gandurile si trairile foarte bine, pentru ca orice sentiment de indoiala, va afecta direct copilul adoptat.
Puteti descoperi, ca atunci cand decideti sa fiti parinti, aceste aspecte vor disparea. Tot ce a fost spus la momentul inceputului unei ulterioare sarcini se aplica si in cazul inceputului unei adoptii.
Asteptand finalizarea unei adoptii este asemenea asteptarii unei sarcini pana la termenul final.
Anticiparea, organizarea si pregatirea mentala pentru acest copil adoptat trebuie sa aiba loc, dar daca durerea si dorul exista inca pentru propriul copil mort, unirea cu acest nou copil va intarzia.
Nu toate procedurile unei adoptii se desfasoara asa cum sunt planuite de la inceput. Mama care da nastere acestui copil poate sa isi schimbe decizia de a nu da copilul spre adoptie chiar daca dumneavoastra sunteti pregatiti pentru venirea acestui nou copil. Rareori se intampla, 1% din 2% cazuri ( aceeasi cota ca pentru decesul infantil ) si dumneavoastra aveti nevoie numai de un exemplu pentru a va da seama ca vi se poate intampla.
Si daca acest lucru se intampla, durerea pe care o veti simti va fi similara cu durerea pe care ati trait-o dupa moartea copilului dumneavoastra.
Chiar si dupa ce ati adus copilul acasa, vi s-ar parea dificil de crezut ca aceasta noua “avere” poate fi luata de langa dumneavoastra. In perioada de proba, care consta intre 3-6 luni de la inceputurile adoptiei, va veti confrunta cu frica de a nu va fi smuls copilul de langa dumneavoastra.
Din cauza acestor frici, va veti vedea punand un scut de protectie emotionala care va poate proteja de durere, inca o data. Acest raspuns, acest lucru este atat de normal si de natural, insa trebuie recunoscut si solutionat.
Ulteriorii parinti adoptivi nu sunt atat de ingrijorati si protectori fata de siguranta copilului lor, in comparatie cu acei parinti care au trecut printr-o sarcina. Simplul fapt ca acest copil nu este nascut de catre dumneavoastra, nu inseamna ca nu va temeti atunci cand i se poate intampla ceva.
Fiecare tara are propriile reguli si legi in ceea ce priveste adoptia. Acestea trebuie invatate dinainte de a lua decizia spre care dintre aceste doua parti va inclinati. Copiii cu varste mici vor fi mai putin disponibili in comparatie cu cei mai marisori.
Cu cat specificati exact varsta, rasa sau alte aspecte, cu atat va fi mai usor sa va fie plasat copilul de care veti avea grija.
Povestea lui Peggy
“Fiica noastra, Micalee, s-a nascut moarta pe data de 2 septembrie 1981. Ea a fost raspunsul unei rugaciuni, dupa sase ani de infertilitate.
Am trecut prin procesele infertilitatii, interventiilor chirurgicale minore si a medicamentelor; acestea ne-au ajutat sa obtinem sarcina care intarzia sa apara. Acum, dupa noua luni de bucurie cu anticipatie, inca odata suntem parinti fara copii, ba chiar mai mult, parinti indoliati.
Prima luna a mahnirii, a durerii, a fost groaznica. De cand aveam deja 33 de ani, planuisem sa asteptam sase luni si sa incercam inca o data, luand in considerare ca problema noastra de sanatate a fost rezolvata si ca avem posibilitatea unei noi sarcini. Rezultatul autopsiei a schimbat toate acestea.
Ni s-a spus ca pe langa ca Micalee a murit din cauza unui accident pe cord, cauza mortii este putin probabil sa fie repetata, ea avea si o boala rara, fatala care ar fi pus capat vietii ei pana la varsta de zece ani.
Vestea proasta a fost, ca aceasta boala poate fi genetica, insemnand ca 25% din sanse erau ca fiecare ulterior urmas biologic, va deceda de tanar. Am simtit ca nu putem risca moartea unui alt copil. Aceasta inseamna nu doar ca am pierdut-o pe Micalee, ci chiar si fiecare viitoare oportunitate de a avea copii.
Mahnirea noastra s-a dublat, s-a redublat. Eram mahniti pentru pierderea oricarui copil. Sase saptamani de la decesul lui Micalee am luat parte la prima intalnire a “prietenilor plini de compasiuni” si ne-am alaturat unui grup de suport numit “Resolve”, al cuplurilor infertile.
Era important pentru noi de a avea parte de ambele grupuri de suport. Membrii “prietenilor plini de compasiune” erau capabili sa inteleaga durerea noastra dupa moartea lui Micalee, pe langa acestea fiind totusi greu pentru ei sa relationeze cu infertilitatea noastra. “Resolve” era o adevarata sursa de informatii privind infertilitatea, insa membrii acesteia au inteles putin despre moartea lui Micalee.
La foarte putin timp dupa, un prieten ne-a sugerat posibilitatea inseminarilor artificiale cu donatori ( AID ), ne-ar fi fost altfel, de a impartasi experienta unei alte sarcini, copilul ar avea jumatate din genele noastre si am evita 25 % din riscul acelei boli fatale. Totul parea atat de simplu.
Dupa luni de zile, doua, trei, de la moartea lui Micalee am evitat cu grija o sarcina accidentala, intamplatoare, in timp ce zilnic imi verificam temperatura in functie de diagramale primite de la medicii din cadrul inseminari artificiale cu donator ( AID ).
In ianuarie, la patru luni de durere am inceput a lua parte la acest program. Programul AID a adaugat un stres considerabil in vietile noastre.
La inceput, dorinta noastra atat de puternica de conceptie nu ne-a ingaduit sa facem fata aspectelor dezumanizante ale acestui program. Am devenit familiari cu acest proces, trebuind sa-l repetam in fiecare dintre zilele in care medicii decideau ca sunt ideale pentru conceptie: prima oara am fost in cabinetul doctorului pentru a imi verifica mucusul.
Apoi, dupa ce m-am imbracat am fost intr-o alta locatie pentru analiza spermatozoizilor, si in cele din urma am ajuns intr-un alt loc unde am platit toate acestea. M-am intors in cabinetul medicului, inca o data fara haine, astfel putand sa fiu inseminata artificial de catre o asistenta.
In cele din urma, mintindu-ma pe la spate pret de 15 minute, de plans in care imi spuneam “o vreau pe Micalee”, m-am imbracat din nou si am platit serviciile asistentei.
Acest proces fiind repetat doua sau trei zile diferite in mijlocul menstruatiei. Dupa 6 ani de momente in care am facut dragoste in functie de termometrul prin care ramaneam insarcinata, eram totusi atat de emotionati sa disecam cu atentie evitarea unei sarcini in interiorul casei, avand in vedere ca in acelasi timp incercam sa raman insarcinata la serviciul centrului pentru inseminari.
Incercasem indeajuns, asa ca am renuntat la acest program. Am facut o aplicare pentru adoptie cu ajutorul unei agentii si chiar am luat in calcul o posibila adoptie privata.
Data scadenta a acestui din urma copil era exact inainte de Craciun. La cateva zile dupa data scadenta am iesit sa luam cina, era pentru ultima oara cand eram singuri impreuna.
In timpul cinei am inceput sa plang spunand “Nu imi doresc acest copil, o vreau pe Micalee!” M-au surprins propriile cuvinte si puterea sentimentelor mele, ma gandeam ca i-am dat drumul ei, dar in mod evident nu aceasta era cauza.
In ziua de Craciun ni s-a spus ca mama biologica a decis sa nu isi mai dea copilul spre adoptie. Inca o data eram parinti fara copii, neavand nicio cale de inaintare. De la agentie am fost sunati in ianuarie in legatura cu un copil birasial pentru adoptie pana la sfarsitul lunii.
Pentru ca nimeni nu isi aratase interesul pentru acest copil ne-am vazut pe noi insine in topul listei de asteptare. Inca odata am iesit sa cinam, inca o data am plans pentru Micalee si inca o data mama care daduse viata acestui copil a anulat adoptia.
Candva, in februarie, optsprezece luni de la moartea lui Micalee si dupa cateva incercari fara succes in cadrul AID si asteptari pentru adoptie am ajuns la concluzia ca trebuie sa ii “dam drumul” fiicei noastre si sa acceptam faptul ca putem ramane parinti fara copii.
Am decis ca daca nu voi ramane insarcinata in trei ani si jumatate, vom renunta sa mai incercam si ne vom vedea de viata noastra mai departe, fara copii. In cele din urma am simtit un fel de pace in ciuda infertilitatii mele si a pierderii propriei fiice.
In 10 mai, cu ajutorul unei agentii de adoptie, am intalnit un baietel de 22 de luni care curand a devenit fiul nostru. In zilele dinainte de a ajunge in casa noastra, nu au existat lacrimi si nici gandurile “ o vreau pe Micalee”.
Cand Isaiah a ajuns in casa noastra, eram pregatiti pentru el. Fusese norocul nostru ca ceilalti copii nu ajunsesera sa fie ai nostri. Ar fi fost in competitie cu Micalee. Si pentru ca a functionat, suntem capabili sa-i oferim lui Isaiah dragostea noastra, fara sa o divizam."
Peggy Swanton
Mergi sus