Am avut o sarcina grea, pana la 6 luni nu am mancat decat struguri,miere si lamaii. La sapte luni cand incepusem de o vreme sa ma simt mai bine au inceput contractiile...5 zile de chin in travaliu dupa care am nascut o minune de fetita de 2,40kg care insa avea o malformatie cardiaca.
Medicii m-au asigurat ca nu exista riscuri si ca in timp inimioara ei va fii bine...nu a fost asa...peste o luna si 4 zile a decedat fara ca cineva sa imi ofere o explicatie. Acum astept raportul autopsiei...sunt sfarsita!
A luptat pentru viata, desi pare imposibil a facut fata la 1 preimfart si 3 imfarturi, cel de al patru-lea fiindu-i fatal. A fost minunata...la trei saptamani ii iesise un dintisor...fara plansete....a fost o eroina.
Cand facea pe ea si trebuia sa o schimb de pampers nu rezistam asa ca ii pupam talpile piciorutelor si a invatat ca fac asa;asadar urmatoarele dati cand o schimbam ma lasa sa ii pup piciorul stang iar pe al doilea il inmuia in scaun si mi-l punea pe fata...o amuza teribil.
Toti imi spun ca voi mai face copii, dar in realitate mi-e tare teama,mi-e teama sa nu mai ingrop un copilas pentru ca odata cu ea am ingropat o parte din mine!Sunt un cadavru viu ce bantuie printre morminte plangand la crucea fetitei mele. Mi-au mai ramas doar lacrimile, poze, amintiri si un mormant in cimitir. Sper doar ca voi merge si eu curand la ea...acolo unde nimeni nu ne va mai desparti.
Povestea pe forumul E.M.M.A.