Durerea pierderii

Cand un parinte moare, iti pierzi trecutul; cand moare un copil, iti pierzi viitorul.

Copiii nu ar trebui sa moara. Parintii se asteapta sa-si vada copiii crescand si maturizandu-se; ei, parintii, spera sa-si lase urmasii in urma, acestia avand la randul lor copii. Acesta ar fi un curs natural al evenimentelor, cercul vietii avand astfel un curs firesc.

Cand iti pierzi un copil pierzi inocenta surasului sau, pierzi puritatea gandurilor si sentimentelor sale, pierzi speranta, visurile, asteptarile…. Se spune ca durerea unui parinte intr-o astfel de situatie nu poate fi cuantificata. In acele momente simte ca o parte esentiala din el a murit si ca acea parte, vitala si importanta, a plecat pentru totdeauna. Aceasta stare nu doar este de o mare intensitate, dar dezorienteaza. Cel in cauza nu isi mai gaseste drumul, nu mai vede speranta, are un sentiment acut ca viata s-a sfirsit. Acesti parinti ce se confrunta cu o asemenea sfisiere a sufletului ajung in fata unui paradox: pe de-o parte se lupta cu durerea, iar pe de alta cu sentimentul ca trebuie sa-si continue viata .

Multi oameni trec in acele momente prin diverse stari: socul - este cel mai adesea primul raspuns la aflarea unei morti neasteptate. Este ca si cum ‘’ti-ar exploda inima’’, este ceva ce iti paralizeaza simturile, nu iti poti exprima durerea intr-o maniera vizibila (nu plangi, nu tipi, nu vorbesti). Acesta este, de fapt un mecanism de aparare al organismului, normal ; pot trece zile, saptamini, chiar luni pana cand sa poti intelege ce s-a intimplat. Alte manifestari ale durerii sunt: neincrederea, furia, supararea, goliciunea interioara si, in anumite momente, chiar un sentiment de plutire. Acestea, amestecate, duc la o stare aproape de nebunie.

Unii parinti vor simti nevoia sa vorbeasca despre moartea copilului iar si iar. Altii vor evita sa deschida acest subiect si vor face’’o deviere‘’ a sentimentelor si emotiilor lor inspre viata profesionala, muncind pana la epuizare din nevoia de a uita, ajungandu-se pana la o extindere obsesiva. Cea mai mare dificultate intr-un cuplu ajuns in acest moment de cumpana o poate reprezenta faptul ca unul ditre ei vrea sa vorbeasca, iar celalalt nu–l asculta sau nu-si exprima sentimentele. Este des intalnit acest fenomen atunci cand unul dintre parteneri are energie doar pentru propria durere si nu este disponibil la durerea celuilalt.

Un lucru important din punct de vedere psihologic este sa intelegem ca fiecare dintre noi avem moduri diferite de a reactiona, de a ne exprima emotiile si de a respecta nevoia celuilalt de a suferi si de a gasi suport in felul sau. In aceste momente apar crize si in relatiile interpersonale. Cei din jur ar trebui sa uite sa dea sfaturi. Este suficient sa-i asculte, sa nu-i izoleze, sa-i lase sa planga si sa le arate ca si lor le pasa de ceea ce s-a intamplat.

Nu ezitati sa cereti ajutor in afara familiei, daca e necesar, mai ales daca simtiti ca a vorbi cu rudele sau prietenii nu este suficient pentru nevoia voastra.

De multe ori parintii celui decedat cauta raspunsuri in alcool, droguri, medicamente, ceea ce duce la o stare de amortire, dar se ajunge doar la depresie si la o singuratate profunda.

Vina legata de ce ar fi trebuit sa faca pentru a preveni tragedia este normala. Parintii considera de datoria lor in a-si proteja copiii si, intrebari precum ‘’ce ar fi fost daca ?’’,’’de ce nu am fost eu in locul lui ?’’ sau ’’daca as fi facut …. ?’’ sunt normale, insa nu ar trebui sa duca la autoacuzare. Nu conteaza cat de irationale sunt aceste ganduri, este de ajutor sa le scoti la suprafata, sa le imparti cu familia, si sa nu ii judeci pe oamenii aflati in aceeasi situatie. Pot aparea idei de suicid datorita depresiei manifestata prin tristete, descurajare, lipsa de speranta. Pentru unii din ei  interesul pentru viata scade si nu mai gasesc raspuns la intrebarea «Care mai este sensul vietii mele?». Gandurile legate de suicid pot aparea si din dorinta de a-l insoti pe cel plecat in cer , existand un sentimentul acut ca viata fara el nu merita traita. In aceste clipe familia are un rol primordial si anume de a-l ajuta sa intre in contact cu un specialist.

Un alt lucru ce poate fi benefic este in a tine un jurnal dedicat celui plecat, in care sa-ti exprimi regretele, sa-ti iei la revedere, sa-i adresezi dorinte neimplinite si sa-i spui lucruri care nu au fost spuse. Acesta poate fi un mod in care vinovatia si nevoia de a te blama se pot muta la un alt nivel de acceptare a faptului ca multe tragedii in viata nu pot fi prevazute sau prevenite.

Dupa ce realitatea cruda a mortii se instaleaza apare o furie intensa asupra nedreptatii care ti s-a facut, simti o profunda angoasa cand realizezi ca pierderea este pentru totdeauna. Furia se indreapta asupra celor responsabili sau asupra lui Dumnezeu ca nu a salvat copilul. Asupra oricui si in orice moment...

In aceste momente a discuta cu oameni trecuti prin aceleasi evenimente ingrozitoare si a intelege ca nu esti singur in durerea ta te poate ajuta - acum exista grupuri de suport in cadrul Organizatiei E.M.M.A. – grupuri de suport pentru parintii care au trecut prin asemenea tragedii. O alta modalitate de a merge mai departe este in a gasi cai speciale de aducere aminte. Aceasta aducere aminte poate fi simpla. Spre exemplu : prin includerea numelui copilului in conversatie, spunand istorioare despre el, facand un album special, ori adunand familia la o masa de comemorare.

Durerea fiecarei persoane este unica, diferita si individuala, doar a ei ; insa acest proces de ‘’vindecare’’ prin care familia invata sa traiasca cu golul imens din suflet, poate fi asemanator. Recuperarea completa dupa o asemenea tragedie este un mit. Membrii familiei isi reiau viata, insa niciodata ‘’asa cum a fost’’. Unitatea familiei se schimba. Ei toti au nevoie de suport pe termen scurt si lung mai ales cand moartea copilului este neasteptata. Unii au nevoie de suport in a face fata fricii ca ceva tragic se poate intampla oricand si cu altcineva din familie.

Dupa un timp durerea se transforma intr-o suferinta profunda facandu-i pe unii parinti sa-si schimbe total modul de viata (lucru care i-ar fi facut mandri pe copiii lor). Fiecare persoana trebuie sa caute o semnificatie a acestei pierderi pentru a putea da vietii un nou sens.

Sorina Madalina Cristea, psiholog
Telefon: 0721-697-207
Cabinet: Str. Tudor Stefan, Nr. 42-44, Clinica Elite, Et. 3
E-mail: