Vlad 19.07.1986-06.09.2004
Buna, ma numesc Lili si sunt noua printre voi.
Sper ca impreuna sa pot depasi durerea care ma macina de 5 ani si care nu va trece niciodata.
Era in septembrie si Vlad a plecat la festivalul de rock de la Vama Veche cu sora lui si inca o pereche de prieteni. Avea doar 18 ani, luase bac-ul si intrase la Drept la Univesitatea din Bucuresti.
Eram in vara aceea cea mai fericita mama din lume, copiii mei erau de varsta foarte apropiata, 1 an si doua luni diferenta si fusesera dati odata la scoala, asa ca terminasera liceul in acelasi timp, fata intrase la Poli la calculatoare si Vlad la drept, urmandu-ma.
Si a venit nenorocirea: Vlad a ales ca marea e un mod bun de a calatori intr-o alta lume.
Nu pot nici acum spune mai multe, decat ca un copil minunat care era un elev foarte bun, un coleg grozav, scria poezii superbe, canta la chitara, a ales ca nu e bine aici si a plecat, toata viata am sa ma intreb de ce.
"
Vlad a fost un copil extraordinar, un adevarat lider de grup, avea un talent deosebit la literatura, picta deosebit de frumos si canta la chitara cantece pe muzica si versurile lui.
Melodii intregistrate am gasit doar una - pe calculatorul lui- care astazi este melodia din telefonul meu, il aud pe puiul meu in fiecare zi.
In pictura a castigat un premiu intai pe tara, concurs organizat pe o tema de o organizatie non - guvernamentala, din pacate panza, care era extraordinara a devenit proprietatea organizatiei, fiind expusa, atunci, la Londra.
In poezie, a dorit ca primul lui volum de versuri se se intituleze "1000 si una de poezii", nu a mai apucat iar dupa plecarea lui i-am scos eu un volum de versuri denumit dupa una din poeziile lui: " Ultima scrisoare".
Era lider de grup - fiind iubit de orice prieten pe care si-l facea- fara a face ceva in sensul acesta, poate de asta si acum, dupa cinci ani in fiecare duminica gasesc flori proaspete puse de nu stiu cine.
Era iubit de sora lui, o fire mai putin romantica, aplecata mai mult spre stiintele exacte, care il considera un geniu. Ea a fost acolo, pe plaja si nu a depasit nici acum sentimentul ca este vinovata, ca era sora lui mai mare si ca trebuia sa aiba grija de el.
Nu vreau sa spun decat ca totul s-a petrecut in 06.09.2004, la ora 16,00, la 4 ml de mal, chiar in fata salvamarilor, care nu au facut nimic, mi-au raspuns ulterior obraznic (desi asta era meseria lor) ca : "Ce doamna vroiai sa intram in apa, avem si noi familii acasa?". Din momentul septembrie 2004 eu nu mai simt ca autoritatile romane ma apara, nici nu mai am respect pentru Romania ca tara.
Avea doar 18 ani, era frumos, era indragostit (fetita aceea plange si acum in Canada unde s-a stabilit), traiam foarte bine, eu avand o meserie liberala, care imi aducea suficiente venituri. Si la ce au folosit toate astea?
Mi-am dorit din suflet sa imi urmeze meseria, avand inclinatie spre analiza a textului si logica, fiind un bun orator, si a facut asta.
Ce fericire poate sa aiba o mama care are 2 copii in clasa XII-a, care termina bacalaureatul cu peste 9,50, ea la Mihai Viteazul, el la Scoala Centrala si care, ambii copii intra la facultate de stat, la fara taxe. Ea la Poli la calculatoare cu 10,00, el cu medie mai mica dar tot la sta la fara taxe, la Universitate, la Drept.
"Melodii intregistrate am gasit doar una - pe calculatorul lui- care astazi este melodia din telefonul meu, il aud pe puiul meu in fiecare zi.
In pictura a castigat un premiu intai pe tara, concurs organizat pe o tema de o organizatie non - guvernamentala, din pacate panza, care era extraordinara a devenit proprietatea organizatiei, fiind expusa, atunci, la Londra.
In poezie, a dorit ca primul lui volum de versuri se se intituleze "1000 si una de poezii", nu a mai apucat iar dupa plecarea lui i-am scos eu un volum de versuri denumit dupa una din poeziile lui: " Ultima scrisoare".
Era lider de grup - fiind iubit de orice prieten pe care si-l facea- fara a face ceva in sensul acesta, poate de asta si acum, dupa cinci ani in fiecare duminica gasesc flori proaspete puse de nu stiu cine.
Era iubit de sora lui, o fire mai putin romantica, aplecata mai mult spre stiintele exacte, care il considera un geniu. Ea a fost acolo, pe plaja si nu a depasit nici acum sentimentul ca este vinovata, ca era sora lui mai mare si ca trebuia sa aiba grija de el.
Nu vreau sa spun decat ca totul s-a petrecut in 06.09.2004, la ora 16,00, la 4 ml de mal, chiar in fata salvamarilor, care nu au facut nimic, mi-au raspuns ulterior obraznic (desi asta era meseria lor) ca : "Ce doamna vroiai sa intram in apa, avem si noi familii acasa?". Din momentul septembrie 2004 eu nu mai simt ca autoritatile romane ma apara, nici nu mai am respect pentru Romania ca tara.
Avea doar 18 ani, era frumos, era indragostit (fetita aceea plange si acum in Canada unde s-a stabilit), traiam foarte bine, eu avand o meserie liberala, care imi aducea suficiente venituri. Si la ce au folosit toate astea?
Mi-am dorit din suflet sa imi urmeze meseria, avand inclinatie spre analiza a textului si logica, fiind un bun orator, si a facut asta.
Ce fericire poate sa aiba o mama care are 2 copii in clasa XII-a, care termina bacalaureatul cu peste 9,50, ea la Mihai Viteazul, el la Scoala Centrala si care, ambii copii intra la facultate de stat, la fara taxe. Ea la Poli la calculatoare cu 10,00, el cu medie mai mica dar tot la sta la fara taxe, la Universitate, la Drept.
Povestea poate fi citita pe forumul EMMA
Mergi sus