Cristian 17.12.2000- 30.10.2009

Prima dată când am cunoscut mămicile de Îngeri a fost în ziua când Bianca a apărut public şi a spus povestea Îngeraşului ei. Atunci am căutat pe net şi am gasit site-ul Biancăi. Am citit şi am plîns până în noapte târziu. Mi-am dorit să nu cunosc durerea voastră, să rămân doar cu a mea, de atunci.

 

Dar………într-o zi de vineri……. Trebuia să vin eu la ora 14 să-i dau să manînce. La ora 13,30 am sunat acasă şi bona mi-a spus că a fost toată dimineaţa liniştit, a respirat bine şi nu a mai avut secreţii… atunci i-am spus sa-i dea ea sa manânce că eu mai am puţină treabă la servici. La 14,15 m-a sunat mama de acasă: Vino acasă….De ce? S-a înnecat Cristian?.... Vino acasă…. Şi-am plecat. Pe drum chiar nu m-am gândit deloc la ceva rău. Mai alergasem aşa spre casă, cu sufletul la gură…. Am ajuns acasă, am aruncat o privire spre dormitor şi Cristian dormea, ridicat pe perne, aşa cum îi dădeam sa manânce. Dormea….. aşa cum dormea din 2007. „A murit, Cristian a murit. Nu am vrut să se întâmple cu mine… Nu sunt eu de vină Luminiţa”. Ştiu că nu bona este de vină. M-am aşezat în genunchi lângă pat, aşa cum făceam mereu când îi dădeam să manînce …. Deschide ochii iubire… Cristiaaaaaaan… respiră sufleţel….. dar nu mai bate inimioara…. Inimioara lui vitează care l-a ţinut toţi anii aceştia… a obosit inimioara lui….. ce să faaac????? Am sunat la 112.. şi femeia aceea care nu înţelege că puiul meu nu mai e….. A venit şi tati acasă.... şi puiul dormea în continuare…. Dar de data asta nu-i mai bătea inimioara….ea, care bătea atât de tare uneori…. Iubiţeeeel……scumpul lui mami, scump….. A venit Salvarea……. pentru prima şi ultima dată….. Doamna doctor i-a pus acele fire…. Dar pe monitor era doar o linie continuă….. a încercat asistenta să-i prindă o linie……. L-a înţepat de 2 ori şi nimic…….. şi mami iar a stat puişor şi s-a uitat cum te chinuie…. până şi acum…….. aşa cum stătea mereu, crezând ca va fi bine pentru tine..dar degeaba…. A venit şi Poliţia, normal…copil decedat acasă….de unde să cunoască ei durerea noastră…. Dar o ştiau de la unchiu… care le-a zis sa ne lase copilul în pace… să nu-l mai chinuie… şi dna doctor care a citit dosarul lui cu internări…., cu atâtea eeg-uri, cu atâtea analize, cu TC, cu RMN, cu EMG…cu atâtea drumuri la Bucureşti, cu atâtea speranţe de început, cu atîtea vise … Şi au plecat şi ne-au lăsat puiul acasă… Mătuşele au plecat după costumaş, tati şi Mariana după sicriu….oooo, tati…. ce urît cuvânt… şi mami a rămas cu puiul, cu puiul ei călduţ, cu sufleţelul ei, cu viaţa ei, cu cel mai măreţ şi minunat lucru cu care o fost binecuvântată de Dumnezeu şi Fecioara…. I-a făcut mami băiţă, i-a şamponat părul frumos, i-a spălat mânuţele, mânuţa aceia mai scurtă, datorită osului rupt, degeţelele lui lungi si frumoase (în prima zi când l-am adus acasă mami şi tati spuneau că va fi pianist, cu degetele acestea lungi, zi în care eram atât de fericiţi şi nu ştiam ce ne aşteaptă), trupul lui frumos şi muncitor, picioruşele lui muncite, chinuite şi rupte….ooooo, sufleţel… te iubim atât de mult, dar nu a putut atâta iubire să te salveze……. L-a scăpat mami de pampers acum, nu i l-a mai pus……..l-a îmbrăcat mami în costumaş, aşa cum nu a fost niciodată… frumosul nostru, flăcăul nostru frumos, care trebuia să fie la şcoală, clasa a treia, dacă…………… şi l-a luat mami în braţe, pentru ultima dată …. Oooooo, Doamne….Şi l-a dus în sufragerie….. pe masă, de data asta. Dormi puişorul nostru…. dormi

 

Atâţia ani de muncă, de gimnastică, de tot felul de ghetuţe, corset, orteze, verticalizator, dar păcătoasele astea de crize de epilepsie, sute, mii, care ţi-au curentat tot timpul creieraşul, atâtea medicamente, care te-au ţinut adormit aproape 3 ani, complicaţii apărute, atâta durere care ai suportat-o de la fracturi…. şi noi nu am ştiut decât târziu…. Atâtea şi atâtea mami……. Dar de unde ai avut puterea Iubire să ne luminezi viaţa, să fii copilul cel mai cuminte?, cel mai vesel ?.. ( hohotele tale de râs…….), cel mai uşor de crescut. Ai fost VESELIE, BUCURIE, FERICIRE

Atât pot spune acum….. dar am sa vă povestesc anii noştri cu Cristian, avem atâtea amintiri, atâtea bucurii de la iubirea noastră, sufleţelul nostru, iubiţelul nostru, viaţa noastră.

 

Luminiţa, mămica binecuvântată a lui Cristian.

 

Povestea pe forumul E.M.M.A.