Ingerasul Simonei 16.11.2009
Buna ziua! Sunt Simona si locuiesc in Japonia.
Ieri am intrat pentru prima data pe acest site si am reusit sa spun tot ce aveam pe suflet. Din pacate mesajul nu s-a salvat si nu am mai avut puterea sa o iau de la capat.
Citind cateva din experientele de aici mi-am dat seama ca nu sunt singura si ca in timp durerea poate fi depasita.
Luni am pierdut o sarcina la 15 saptamani. Datorita problemelor cu lichidul amniotic am fost instiinstata dinainte de-o eventualitate pierdere a sarcinii. Dar sperand ca poate totusi va fi bine, am mers inainte cu optimism. Sarcina s-a oprit din evolutie si fatul a fost expulzat fara nicio durere fizica. Tragedia a inceput atunci cand am fost pusa fata in fata cu traditiile si legislatia tarii in care locuiesc. Uitandu-ma peste obiectivele organizatiei EMMA am observat ca eu am beneficiat aici de toate aceste drepturi, dar nu au facut decat sa-mi accentueze si mai mult suferinta. In Japonia orice pierdere de sarcina dupa 12 saptamani este considerata nastere cu fat mort. Prin urmare se elibereaza certificat de nastere si se inregistreaza la primarie. Ideea de-a primi primul certificat de nastere fara copil m-a dus intr-o stare de depresie din care nu mi-am putut reveni pe toata durata spitalizarii. Imediat dupa ce am iesit din operatia de curatare a uterului, o asistenta m-a invitat sa merg sa-mi vad bebelusul. Nu am avut puterea sa o fac. Voiam sa pastrez in memorie acele imagini frumoase cu puiutul meu. In fiecare zi imi propuneam tousi sa merg sa-l vad si nu reuseam. La iesirea din spital ar fi trebuit sa particip la un ceremonial religios inainte de-a fi dus la crematoriu. L-am rugat pe sot sa faca toate aceste demersuri.
Abia ajunsa acasa, dupa ce am plans pana la epuizare in fata vasului cu cenusa am reusit sa ies cu sotul si sa o aruncam pe rau luandu-ne adio.
Povestea poate fi citita pe forumul E.M.M.A.
Mergi sus