Durerea nepotelului care traieste
“Adultii invata de cand sunt copii pentru ca inimile copiilor sunt pure. De aceea, Marele Spirit le poate arata multe lucruri pe care oamenii in varsta le trec cu vederea”.
-Black Elk
Unul dintre cele mai dureroase lucruri pe care le veti infrunta, ca bunic care sufera, este sa raspundeti durerii nepotelului care traieste. Nu trebuie sa considerati ca nepotelul va da inapoi dupa ce si-a pierdut fratiorul sau surioara. Chiar si verii, care au fost foarte apropiati nepotelului care a murit, pot fi devastati. Nu considerati ca un copil este prea tanar sa stie ce s-a intamplat; desi o intelegere poate fi limitata, chiar si copiii foarte mici stiu despre pierdere.
Materialul care urmeaza a fost ghidat in parte de “The Dougy Center Training Manual”.
O nepotica care are doi ani a fost confuza cu privire la moartea surorii sale. Vorbea despre alte rude decedate, spunand ca le-a vazut si a vorbit cu ele. De asemenea vorbea despre moarte, desi nu parea sa stie ce inseamna moartea. Familia manipuleaza aceste lucruri permitandu-i sa exploreze aceste experiente.
Faptul ca bunicii doresc sa-si lase nepotii sa se exprime deschis, este un exemplu magic al relatiei bunici-nepoti, astfel rolul pe care il aveti dumneavoastra in viata nepotelului care traieste, poate avea o noua importanta.
Ceea ce trebuie sa ne amintim este faptul ca, copiii sufera intr-un mod apropiat varstei lor. Pe masura ce ei sufera, pot manifesta un comportament ciudat noua, dar care poate fi perfect normal in termenii pe care acestia incearca sa-i invete integrand moartea in vietile lor.
Cand copiii sufera, avem tendinta sa-i lasam sa fie putin mai nebunatici. Probabil ca ne gandim, “ Of, nu trebuia sa fiu atat de dur cu el; tocmai ce si-a pierdut surioara.”. Totusi copiii au nevoie de structura, si daca veti continua cu rutina normala pe cat posibil, ei se vor simti de fapt in siguranta.
Copiii vor pune intrebari foarte sincere despre moarte, funeralii si viata de dincolo. Un mod de a face fata unor astfel de intrebari este sa le raspundeti cu intrebari cum ar fi “ Tu ce crezi ca este Raiul?” Aceasta poate crea un forum de discutii si educatie care il poate ajuta pe copil sa se simta mult mai sigur in ceea ce priveste pierderea.
Expertii ne recomanda sa oferim copiilor informatii oneste si adevarate pentru a-i ajuta sa inteleaga de ce s-a intamplat acea moarte. De exemplu folosind cuvinte cum ar fi “moarte” sau “a murit” decat “ a plecat sa doarma” sau alte descrieri indirecte sunt mult mai eficace. Curiozitatea lor este benefica. De asemenea s-ar putea sa dureze mai mult pana realizeaza ca moartea e ceva permanent.
Probabil ca va veti vedea nepotii ca retraiesc durerea pe masura ce inainteaza in varsta. Acesta este un lucru normal. Pe masura ce inainteaza in varsta, modul lor de a intelege creste, si ei vor reexperimenta procesul durerii. Daca un copil a simtit durerea inainte ca el sa se poata exprima verbal, probabil ca il veti vedea reprocesand durerea cand este mai mare si capabil sa vorbeasca. Probabil ca va va pune aceleasi intrebari; raspunzandu-i la acele intrebari onest si cu rabdare il va ajuta sa se vindece.
Asa cum copiilor li se permite sa vorbeasca deschis, de asemenea ei pot avea liberatatea de a nu face acest lucru daca nu isi doresc asta. Vor fi vremuri cand ei vor fi plini de intrebari si vremuri cand ei sunt tacuti. O bunica era necajita ca atunci cand l-a intrebat pe nepotelul ei despre sora lui decedata acesta tot spunea “Nu vreau sa vorbesc despre asta”. Cateva luni mai tarziu, acesta a inceput sa vorbeasca despre acest lucru in mod voluntar. Teoria bunicii sale a fost aceea ca baiatul a asteptat ca parintii sai sa-si revina, inainte ca el sa se deschida pentru a vorbi despre sora sa. Eventual, cand el a fost pregatit, a inceput sa vorbeasca despre ea din nou.
Nepotul dumneavoastra aflat in viata, poate beneficia enorm de expresia deschisa cu care va manifestati supararea, oferindu-va exemplul nu inseamna crearea unei situatii in care ei va vor educa. Chiar daca credeti acest lucru sau nu, copiii au tendinta de a de a-si proteja parintii sau bunicii. Ca bunic, probabil ca aveti o mare capacitate de a crea un mediu sanatos, de care au beneficiat si copiii dumneavoastra. Asta nu inseamna ca daca observati o lipsa de echilibru la copiii dumneavoastra, trebuie sa-i criticati. Oferindu-va timpul si atentia dumneavoastra nepotului care traieste, veti oferi spatiu copilului dumneavoastra pentru a-si trata propriile sentimente intense intr-un mod in care sa nu creeze o povara pentru nepot.
Copiii se pot purta intr-un mod agresiv atunci cand sufera. Facand ceea ce trebuie pentru ca ei sa fie sanatosi din punct de vedere psihic poate fi util pentru durerea lor. Sportul si alte jocuri active pot sa furnizeze un mediu sigur pentru exprimarea sentimentelor coplesitoare.
Fiti atenti la orice sentimente de vinovatie pe care nepotul dumneavoastra le poate experimenta. Copiii de obicei se simt vinovati intr-un oarecare mod de moarte. Asigurati-i ca nu este vina lor.
Vorbind cu nepotul dumneavoastra
In multe familii, copiii mici nu sunt incurajati sa participe la activitatile pricinuite de moartea cuiva, cum ar fi priveghiul sau inmormantarea, in schimb anumite persoane considera ca tocmai aceste activitati ii pot ajuta sa accepte mai usor moartea si sa le dea posibilitatea de a-si lua la revedere de la fratele sau sora care a murit. Le ofera spatiul si momentul adecvat doliului, si pe masura ce ii vad pe adulti plangand, pot incepe sa-si accepte propriile sentimente de tristete.
In orice caz, majoritatea bunicilor intervievati nu erau de acord cu acest concept, in special in ce priveste nepotii mici. Ei considerau ca existau alte cai, mai bune, pentru a-i invata pe nepoti despre moarte. Cu orice ocazie, recunoasteti ca parintii pustiiti vor decide ce e mai bine pentru copiii lor in viata, si poate ca nu este decizia pe care ati lua-o dumneavoastra. In ciuda acestor lucruri, ca si bunic, ii oferiti foarte mult nepotului dumneavoastra ingaduindu-i sa planga pierderea.
Este necesar ca nepotului dumneavoastra care a supravietuit sa i se spuna ca a avut un frate sau o sora care a decedat. Cum ii veti spune copilului supravietuitor si cum veti ajuta copilul sa participe la urmatoarele experiente, va depinde de varsta copilului si de gradul de inteligenta al copilului, si de nivelul constructiv al parintilor.
In cele mai multe cazuri, nepotul dumneavoastra va beneficia de sansa de a vedea si de a tine bebelusul in brate. Lucrul cel mai important este sa pregatiti nepotul din timp cu privire la cum va arata bebelusul si cum il va simti la atingere. Daca nepotul dumneavoastra nu pare interesat sa vada bebelusul, nu trebuie sa fie fortat. Aratand nepotului poze cu bebelusul sau alte amintiri ale vietii atat de scurte a bebelusului, doar atunci cand nepotul devine curios, veti dovedi existenta bebelusului.
Un copil mic este mult mai deranjat de schimbarile din viata lui (ex: lumea din jurul lui vorbeste in soapta sau plangand, fiind lasati pe neasteptate in grija strainilor, neavand atentia unui parinte care este prea consumat de doliu, ca sa-i mai poata da atentia necesara cresterii copilului) decat de decesul bebelusului.
Pentru majoritatea copiilor mici este mult mai usor sa suporte/prelucreze tristetea experimentata de adultii din viata lor, decat retragerea emotionala a celor care vor sa para normali, crezand ca de asta au nevoie copiii.
Copilul mic are nevoie sa fie asigurat de faptul ca nu a fost uitat in toata aceasta perioada dificila si confuza.
Cateodata am vrea sa evitam sa vorbim cu nepotii nostri, pentru ca ne este frica sa nu spunem ceva gresit sau pentru ca nu stim cum sa explicam moartea.
Nici unul din noi nu isi doreste sa se simta singur in aceasta lupta. Un lucru foarte important este sa ne amintim ca este in regula sa nu avem toate raspunsurile. Daca explicati moartea intr-un fel pe care mai tarziu il veti considera ca fiind confuz si inadecvat, ulterior puteti oricand aduce in discutie acest subiect.
Alegerea cuvintelor in descrierea mortii sunt foarte importante. Este mai bine sa nu folositi eufemisme pentru moarte. Daca unui copil i se spune ca fratele sau a 'adormit', ar putea confunda somnul cu moartea si mai tarziu i se va dezvolta un somn tulburat din cauza fricii lui fata de moarte. Alta generalizare de evitat este urmatoarea: "Dumnezeu a iubit bebelusul atat de mult incat L-a luat in rai ca sa fie cu Dumnezeu". Copilul supravietuitor poate decide ca este mai sigur sa actioneze "rau" si asa nu va trebui sa-si faca griji ca isi va parasi parintii. Spunand ca bebelusul a plecat dintre noi poate provoca o confuzie si poate crede ca bebelusul se va intoarce intr-o zi.
Reamintiti-va ca tinerii copii cred in magie, si ideea ca ceva este permanent, depaseste intelegerea lor. Sa nu va fie teama atunci cand copilul pune prea multe intrebari, cateodata aceeasi intrebare de mai multe ori. Pentru ei este ca si cum daca ar pune aceeasi intrebare de mai multe ori ar primi si raspunsul pe care si-l doresc. Si nu va faceti griji daca, in joaca lui, copilul se preface ca el sau altcineva este mort. Este foarte normal acest lucru. Cu cat aratam copilului si nepotului nostru ca suntem deschisi sa vorbim despre moarte, cu atat mai mult ei sunt incantati sa-si impartaseasca sentimentele. Nepotul nostru nu va trebui sa creasca cu convingerea ca moartea este un subiect interzis.
Copilul dumneavoastra probabil va primi flori si cadouri de recunoastere a durerii, de la prieteni si neamuri. Puteti trimite nepotului dumneavoastra o scrisoare, facandu-l sa inteleaga in acest fel ca si dumneavoastra va ganditi la ei, sau un cadou care il poate ajuta in perioada de doliu. Acestea va face ca nepotul dumneavoastra sa inteleaga ca face parte din familia indurerata.
"Ce este acesta bunica?"
"Este un mormant. Un loc in care se pun oamenii care mor."
"Daca eu voi muri, ma vei pune si pe mine acolo?"
"Probabil ca da."
"Te vei intoarce peste cateva zile sa ma ieiinapoi acasa?"
Mai multe detalii despre cum pot fi ajutati copiii indoliati, le gasiti pe: http://www.organizatiaemma.ro/suport/copiii
Mergi sus