Aspectele emotionale ale avortului spontan

 

---

 

 

            Ori de cate ori am pierdut ceva sau pe cineva, in care am investit timp, bani sau sentimente, suferim. Atunci cand suferiti dupa o sarcina pierduta, nu veti plange doar dupa copilul dumneavoastra, in special, cat si pentru celelate pierderi care sunt legate de copil. Si, mult timp dupa ce v-ati luat ramas bun de la copilas, rezultatul legat de aceasta preocupare a dumneavoastra poate incepe sa va urmareasca, de exemplu: dorinta de a continua pentru copil, relatii incordate din cauza lipsei de sprijin in timpul suferintei dumneavoastra, sentimentul ca nu mai puteti avea incredere in corpul dumneavoastra de acum incolo, stiind faptul ca nu exista garantii in aceasta lume.

 

 

            Sunt mai multe pierderi de sarcina acum decat erau acum trei generatii? Probabil ca nu. Oare bunicile noastre aveau mai putina grija de vietile copiilor nenascuti decat avem noi? Greu de crezut. Dar bunicile noastre, adesea, nici nu stiau ca sunt insarcinate pana nu simteau miscarile copilului, deci, de la aproximativ douazeci de saptamani. Cateodata, pierdeau sarcinile fara a sti macar ca sunt insarcinate. In unele cazuri, au crezut ca au o menstruatie abundenta, cand de fapt aveau o pierdere de sarcina. Pentru multe dintre ele, legatura parinte-copil nu incepuse, deci impactul emotional, vom presupune, era minim.

 

 

 

 

 

Putine persoane manifesta suficienta afectiune dupa o pierdere timpurie, intrucat nu ii inteleg impactul. Astfel, atat dumneavoastra cat si partenerul ramaneti fara ajutor tocmai atunci cand aveti cea mai mare nevoie ca ceilalti sa va asculte cu compasiune si sa va lase sa vorbiti.

 

 

 

Annette a fost initial extaziata ca i-a revenit ciclul dupa o pierdere timpurie si chiar si-a sunat sotul la munca pentru a-i da vestea. ”Am luat-o ca pe un semn ca trupul meu se refacea”, isi aminteste ea, ”dar la fiecare menstruatie ulterioara ceea ce am simtit a fost durere, intrucat imi reamintea ca nu mai eram insarcinata”.

 

 

                                                                                                                      -Dr. Jouce Brothers

 

 

 

 

 

            Iris era inca tensionata si tematoare din cauza celorlalte pierderi ale sale, insa era nespus de fericita. Doctorul a spus ca poate reveni ori de cate ori simtea nevoia sa fie asigurata in ce priveste sarcina. Acest lucru ne-a facut pe amandoi sa ne simtim mai bine.Cateva zile mai tarziu a fost ziua de nastere a fiului nostru si, in mod normal, am fi organizat o petrecere in curtea din spatele casei noastre. Insa Iris incerca sa reduca stresul din vietile noastre, si am organizat petrecerea la o sala din apropiere. Ne-am intors acasa de la petrecere si fiul nostru deschidea cadourile, cand Iris a spus ca trebuie sa mearga la toaleta. Cand s-a intors, mi-a spus ca sangereaza destul de abundent. Am efectuat o sonograma in ziua urmatoare. Doctorul a confirmat faptul ca bebelusul murise. Am fost distrusi.” - Patrick

 

 

 

 

            De mici, crestem gandindu-ne la bebelusi. Ne jucam cu papusi. Si cand ne jucam acasa, de obicei, ne jucam de-a parintii. Stiam cati copii vom avea si cum o sa-i cheme. In acele vremuri nu ne imaginam ca ceva va merge rau.

 

 

 

            Daca bebelusul dumneavoastra moare in acest timp cand ambivalenta este normala, experienta mortii se poate adauga confuziei prezente. Apoi, pe viitor, pentru a va incuraja credinta, veti intalni “prieteni” care va vor spune ca nu aveti de ce sa va simtiti rau si sa va ganditi foarte mult la ceea ce s-a intamplat. “Nu ai pierdut nimic”, zic ei. “A fost doar un ghinion, nu ai de ce sa te necajesti.”

 

            O mare parte din ceea ce experimentati sunt schimbari hormonale care se intampla spre sfarsitul oricarei sarcini, indiferent care va fi sfarsitul acesteia. Si aceste schimbari hormonale pot fi uneori inspaimantatoare. Ati putea sa va simtiti, de asemenea, singura intr-o societate care, de obicei, nu recunoaste pierderea unei sarcini ca o pierdere. Aveti incredere ca toate aceste sentimente pe care le aveti sunt absolut normale si logice.

 

            Daca ati simtit ca au fost probleme cu sarcina, probabil ca veti simti o usurare dupa pierderea sarcinii. Desi vestea este una trista, acum nu mai trebuie sa va simtiti necajita in legatura cu sarcina, desi stiati ca “nu era tocmai bine”. Dar in urma acelei usurari ar putea surveni devastarea si vina. Aceste sentimente sunt absolut normale.

 

 

 

 

 

            In mod particular, la inceput, sunt diverse motivele pentru care o pierdere de sarcina poate fi in mod special devastatoare. De obicei din sangerarea de la inceputul unei pierderi de sarcina, mai diminuata la inceput care mai apoi se intensifica, rezulta o anxietate crescuta. Exista de asemenea durerea, durere care se intensifica atunci cand este si frica prezenta, ca atasament al experientei. Simtiti dorinta disperata de a opri ceea ce se intampla, dar vi se spune ca nici dumneavoastra si nici altcineva nu va putea face nimic pentru a o preveni. Si va simtiti neajutorata sau manioasa. Un minut sunteti insarcinata. In urmatorul minut nu mai sunteti.

 

 

 

 

 

            A suferi mai multe pierderi poate fi o lovitura pentru propia persoana. In zilele noastre, avem posibilitatea sa ne programam sarcina, pe cand bunicii nostri nu aveau aceasta posibilitate. Avand aceasta posibilitate, presupunem ca avem mai mult control asupra rezultatului sarcinii. Dar, desi este foarte trist, acest lucru nu este adevarat si descoperirea acestui lucru se adauga sentimentului nostru de pierdere.

 

 

 

 

            Cand se ajunge la varsta de 35 ani si, in unele cazuri, inainte de aceasta varsta, este posibil sa pierdeti sarcina. Asta nu inseamna ca nu veti reusi, inseamna doar ca va puteti astepta, probabil, la o posibila pierdere.

Majoritatea femeilor au fost recunoascatoare pentru aceasta informatie, pentru ca le-a ajutat sa inteleaga pierderea.

 

 

 

Pe de o parte, parintii doresc acest copil dar pe de alta parte exista indoieli. Suntem pregatiti pentru aceasta responsabilitate? Suntem gata sa renuntam la libertatea de care ne bucuram? Ne putem ocupa de raspunderea financiara a unui nou membru in familie?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

            Fiind barbat, parte din aceasta sarcina va pune in dificultate. Aveti doua roluri de indeplinit: rolul dumneavoastra de a fi un tata care a suferit o pierdere si rolul de sot al mamei care a suferit pierderea. S-ar putea sa fie mai natural pentru dumneavoastra sa va asumati al doilea rol mai repede decat primul.

 

            Experienta prin care treceti privind pierderea sarcinii, poate aduce multe sentimente de vulnerabilitate si neputinta. Veti fi pus in situatia de a jeli, din cauza faptului ca nu ati putut impiedica cu nimic ceea ce s-a intamplat si nu v-ati putut ajuta sotia sa pastreze sarcina. Va veti simti ca un observator “pe marginea prapastiei”, incapabil sa impiedice inevitabilul. De asemenea, veti fi foarte afectat de durerea sotiei dumneavoastra, atat fizica, cat si psihica.

 

 

 

            Sentimentele dumneavoastra de tata indurerat pot fi dintre cele mai variate, de la cel de indiferenta la cel de pierdere enorma. Daca dumneavoastra si partenera dumneavoastra incercati de mult timp sa aveti un copil, sau daca ati mai trecut prin experienta pierderii unei sarcini, veti avea probabil un puternic sentiment de dezamagire (poate chiar furie) pentru ca simtiti ca viitorul dumneavoastra ca parinti a fost compromis. Puteti avea resentimente fata de alti parinti si cat de usor pare pentru acestia sa fie parinti. De asemenea, puteti avea sentimentul umilintei fata de presupusul esec al barbatiei dumneavoastra, precum si o imensa tristete vazandu-va partenera coplesita de durere.

 

 

 

 

  ‘’ Ce mai faci?”

 

Daca sunteti norocoasa va luati cateva zile libere de la locul de munca (concediu de doliu). Dar, daca cumva vi se permit mai multe zile, puteti descoperi ca din motive financiare va trebui sa va intoarceti la serviciu inainte sa simtiti ca sunteti pregatita.

Cu toate acestea, in general, tatii tind sa aiba nevoie de mai putin timp de recuperare decat mamele, inainte de a reveni la locul de munca.

 

 

 

 

 

            Cand colegii dumneavoastra nu intreaba nimic despre pierderea dumneavoastra, asta este pentru ca ei sincer cred ca va vor ajuta nevorbind despre asta, pentru ca ei presupun ca tot ceea ce ar face este sa va alimenteze durerea. Sau, ei pot actiona ca multi dintre noi in preajma cuiva care a suferit recent o tragedie: ne simtim neindemanatici si nesiguri, nestiind ce ar fi mai bine sa facem, asa ca ne facem de lucru sau ne prefacem ca nu vedem tristetea colegului.

 

 

 

 

·        Trimiteti anuntul printr-o scrisoare (e-mail) tuturor cunoscutilor, ca ei sa poata afla in acelasi timp despre pierderea suferita. La locul de munca anuntati colegii printr o notificare sau prin internet.

 

·        Daca va permiteti, luati-va liber inainte de a va intoarce la locul de munca. Treptat veti avea un program complet la locul de munca.

 

·        Fiti dispus sa fiti “profesor” si lasati-i pe colegii dumneavoastra sa stie ce anume doriti de la ei.

 

·        Sunati-va partenera de viata, de la locul de munca din cand in cand, doar sa vedeti ce face.

 

·        Cand va intoarceti de la serviciu, fiti atent la starea partenerei dumneavoastra. Intrebati-o cum a fost ziua ei si ascultati-o cu atentie.

 

 

 

‘’Acest copil a fost un strain pentru mine. Nu am avut timp sa dezvolt nici un sentiment pentru el/ea’’

 

 

Ar trebui sa ii dati nume acestui copil? Nu exista un protocol universal care se refera la situatia in care va aflati. Pentru unii parinti, sa dea nume copilului care a murit in primul trimestru de sarcina poate parea ciudat sau inutil. Pentru altii, a-i da un nume poate fi ceva natural si chiar important. Dandu-i copilului un nume poate fi mai usor pentru dumneavoastra atunci cand vorbiti despre “prima sarcina pierduta’’ sau “a doua sarcina pierduta’’. Dar, de asemenea, dumneavoastra puteti constata ca este suficient sa spuneti in soapta numele, doar pentru dumneavoastra fara a impartasi si cu altii. Este posibil sa nu ii spuneti nici macar partenerului. In acest fel, nu este nevoie sa va ingrijorati, simtindu-va judecata de altii care cred ca mergeti prea departe.

 

Daca decideti sa nu ii dati un nume copilului, trebuie sa stiti ca niciodata nu este tarziu, in cazul in care va razganditi. Daca nu ati aflat sexul copilului, puteti alege un nume care sa se potriveasca atat pentru fetite, cat si pentru baietei.

 

 

 

In trecut, aceasta intrebare era rareori pusa. Aceste adunari de comemorare legate de sarcina pierduta timpuriu, de obicei, nu erau planificate deoarece se credea ca atunci cand un copil moare asa de curand, de fapt acolo nu este ‘’ viata’’ pentru a celebra sau aminti .

 

Totusi un ritual, un fel de sarbatorire, poate juca un rol extrem de important in procesul dumneavoastra de vindecare si va ajuta pe altii sa inteleaga cat de mare este pierderea dumneavoastra, cum ati inceput sa iubiti, sa va faceti planuri si sa vorbiti.

 

O adunare de comemorare poate fi pe cat de simpla si de formala va doriti sa fie. Poate veti dori sa fiti impreuna doar cu prietenii apropiati, sau puteti planifica un eveniment cu mai multe persoane invitate, in timp ce unii aleg sa– si ia la revedere pentru totdeauna de la copil, in liniste si singuri.

 

Unele spitale tin, o data pe an, servicii mixte de comemorare pentru copiii pierduti, la care, daca doriti puteti participa. Altii, de sarbatori, sponsorizeaza fundatii sau grupuri de suport, care recunosc existenta copiilor pierduti, primind confirmarea de la persoanele care inteleg si le pasa.

Cateodata, in prezenta supararii, singurul lucru pe care il putem face este sa plangem.

 

 

 

 

‘’Daca nu puteti sta in caldura iesiti afara din bucatarie.’’ ; “Va trebui sa infruntati cele mai mari temeri, daca doriti sa aveti vreodata success.’’ ; “Cand cadeti de pe cal trebuie sa incalecati si sa incercati din nou.’’ De obicei acestea sunt clisee aruncate parintilor indurerati care incearca sa ia decizii referitoare la viitoarele sarcini.

 

            Sunt multi parinti indurerati care, curand dupa a doua sau a treia sarcina pierduta spun ca nu vor mai incerca niciodata. Perspectiva de a pierde inca un copil este mult prea dureroasa. In cele din urma puteti lua decizia de a nu incerca din nou. Dar, un sfat intelept spune, sa lasati sa treaca un timp intre momentul pierderii si momentul in care veti lua decizia finala. Va puteti razgandi atunci cand sunteti suficient de puternica si veti sti cand a venit timpul sa mai infruntati o alta furtuna, daca va fi cazul.

 

            Mai multi parinti decat credeti trebuie sa indure zece si chiar douasprezece sarcini pierdute de a lungul anilor in care ei pot concepe copii. Unii au acceptat faptul ca doar pentru un motiv trebuie sa incerce mai mult decat altii, pentru a-si intregi familia. Ei stiu ca acest lucru nu are nimic de a face cu corectitudinea. Nu le place, dar vor face tot ceea ce au de facut pentru a-si atinge scopul.