Alessia-Mariuca 08.09.2008 – 27.02.2009

Va imbratisez pe voi, mamici de ingerasi, ca si mine, in incercarea de a-mi alina suferinta si de a va transmite ca mai exista cineva care va intelege sufletul devastat de durere.

Anul acesta i-am oferit lui Dumnezeu supremul martisor - Mariuca mea a fost inmormantata pe 1 martie.

Nu stiu de veti avea rabdarea si puterea de a lectura randurile scrise de mine, insa e si pentru mine o incercare de a gasi, poate prin voi, o farama de consolare.
Mariuca s-a nascut prematur, la 7 luni, 2100 grame, cu problele medicale grave, iar in ciuda tuturor eforturilor medicilor, familiei, prietenilor, tuturor, am pierdut-o la 5 luni si 3 saptamani. A murit in bratele mele...De cand s-a nascut pana a incetat din viata am stat cu ea internata in spitale - la Bacau, Bucuresti si Iasi. A fost un copil foarte dorit, eu si sotul avem 33 de ani si ne doream de mult timp un bebe, insa stiti cum e: hai sa terminam facultatile, masterul, sa avem un job bun, o masina etc. Cand am ramas insarcinata am plans de emotie si de bucurie si eu si sotul meu. Imi amintesc ca nu aveam decat 3 RON in casa si ramasesem fara paine si sotul meu s-a dus sa ia paine si s-a intors fara paine dar cu cel mai ieftin test de sarcina. Si a iesit pozitiv. Pe cat de fericiti am fost atunci pe atat de tristi suntem acum. De cand nu mai e Mariuca nu am deschis niciodata subiectul cu sotul meu daca sa mai incercam sa avem un alt bebe. Eu nu cred ca mai pot sa traiesc cu spaima in suflet insa in acelasi timp parca ma simt vinovata ca nu ii pot dariu sotului meu un alt copil, poate ca ar trebui sa ii redau libertatea sa isi refaca viata... O mie de ganduri ma macina. Ne iubim foarte mult dar din pacate nu cred ca vreau sa mai am alt bebe - as simti ca o inlocuiesc pe Mariuca si nu as putea face lucrul asta.

Va saluta cu respect, un suflet trist...