Iris 02.09.2009
Buna,
Va scriu in numele fiicei mele care nu are inca puterea sa vorbeasca de ingerasul ei IRIS. Pe scurt,acum un an a avut un soc care i-a declansat o boala psihica si cum se intampla de obicei prietenii au marginalizat-o. Fiind internata la spitalul 9 a cunoscut un baiat de care s-a indragostit si cu care se va casatori pe 1 octombrie. Acum cateva luni a ramas insarcinata. Totul a mers foarte bine, iar fericirea lor atat de mare incat aveam impresia ca nu mai au nimic, ca nu mai au nevoie de tratament psihiatric,pana intr-o zi cand a inceput o sangerare,a internat-o de urgenta si dupa ce cateva zile in care medicii au spus ca sarcina merge bine a venit bomba, ni s-a spus ca inima copilului nu mai bate. Nu pot sa va spun cat de mare a fost durerea lor si a noastra,am crezut ca ajung din nou la spitalul 9 iar medicii spuneau "Lasa draga,esti tanara,faci altu' " fara sa tina cont macar ca are probleme psihice si ar trebui ajutata sa nu faca o recadere.
Era o fetita pe care urma sa o cheme IRIS dupa care suferim foarte mult si asa cum spun si altii toata lumea se comporta ca si cum nimic nu s-a intamplat. De doua saptamani, de cand s-a intamplat, fiica mea o viseaza in fiecare noapte si singurul lucru care o mai tine cred ca este cununia civila care va fi peste cateva zile si speranta ca va avea copilul pe care si-l doresc atat de mult.
Va multumesc si sunt alaturi de toate mamicile care au trecut prin asa ceva.
Dana Maria, bunica ingerasului Iris
Povestea pote fi gasita pe forumul E.M.M.A
Mergi sus