Ingerasii Adrianei

La recomandarea unei bune prietene pe care am intalnit-o pe un topic de aspirante la statutul de mamica, m-am hotarat sa scriu povestea mea. Mai ales ca luna recuta s-au implinit 10 ani de cand bebe este ingeras in ceruri si nu pe pamant langa mami si tati.

M-am casatorit la 23 de ani si mi-am dorit copii inca dinainte de a ma casatori. Am ramas insarcinata la cateva luni dupa ce ne-am casatorit. Eram fericita. Simteam ca ma mplinisem ca femeie. Nu conta ca locuim intr-o camera de camin studentesc, ca poate nu vom avea ce conditii sa-i oferim puiului de om, era puiul nostru, copilul nascut din dragostea noastra. Nu conta ca imi era rau, ca starea de greata nu disparea cu nimic, conta ca in urma mea va ramane ceva. Ziua in care am simtit miscarea aceea de fluture a fost cea mai minunata. Ma mangaiam pe burta si imi repetam mereu ca puiul meu va fi o fetita superba, cu gropitele mele in obraji, ca parul cret al sotului meu. Din pacate, nu am simtit-o aproape de mine decat pana la 20 de saptamani. Atunci ceva s-a rupt...puiutul meu a refuzat sa traiasca. Atunci am refuzat si eu sa traiesc. Pentru ce sa mai traiesc, daca bebe se dusese spre ceruri; nu ma mai interesa nimic. Sotul meu a vrut sa afle ce s-a intamplat; din pacate ni s-a spus ca asa a fost sa fie si ca suntem tineri, vom mai avea copii...

 

Da...Dumnezeu ne-a mai oferit o raza de soare 3 ani mai tarziu, cand am ramas insarcinata din nou. Am renascut. Simteam iarasi ca traiesc si ca am motive sa zambesc. Dar nici de data asta nu m-am bucurat de zambetul puiului meu. Sarcina s-a oprit din evolutie la 8 saptamani. Atunci m-am refugiat in munca. Si anii au inceput sa treaca. Dupa o perioada, mi-am zis ca trebuie sa incerc din nou. A treia oara este intotdeauna cu noroc. Numai ca a treia oara se lasa asteptata. Au trecut 7 ani de cand sper la a treia minune. Numai ca serviciile, mediul poluat, regimul de viata dezechilibrat si agitat, au dus la o gramada de probleme privind fertilitatea cuplului. Acum asteptam verdictul medicului, cel oficial; ca neoficial mi-a fost comunicat acum 2 luni, ca singura sansa este FIV-ul.

Poate voi avea noroc sa-mi tin puiul in brate. Cei 2 ingerasi ai mei ma ocrotesc de acolo, de sus. Nu trebuia sa fie asa, trebuia ca eu sa-i ocrotesc pe ei.

 

Adriana Zaman (Robertha), mamica a doi ingerasi