Alexandra- Maria 17.09.2008-04.02.2009

 

Acest text l-am scris cu cateva ore inainte de a-mi inmormanta fetita. L-am rugat pe preot sa il citeasca pentru ca eu am mai avut forta sa o fac...
Parintele meu duhovnic mi-a spus candva ca orice rugaciune catre Dumnezeu trebuie sa inceapa cu o vorba de multumire.

Ii multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat o fetita. Ii multumim ca ne-a ajutat sa avm grija de ea si...ii multumim pentru ca ne-a facut parinti de inger. Nu toti parintii, oricat de buni ar fi ei, au "privilegiul" de a avea un inger. Venim cu ruga inaintea Domnului sa ne intareasca si sa ne lumineze sa nu judecam lucrurile omeneste si sa putem merge mai departe pentru ca viata e un dar de care trebuie sa avem grija, iar misiunea noastra de parinti nu s-a incheiat nici pe departe.
Am gasit cateva cuvinte care cred ca se potrivesc momentului trist prin care trecem si am dori sa vi le spunem si dumneavoastra:
" Am visat ca mergeam pe tarmul marii cu Domnul si revedeam pe ecranul cerului toate zilele vietii mele trecute. Si in fiecare zi scursa apareau pe nisip doua urme: ale mele si ale Domnului. De cateva ori am vazut o singura urma, chiar in zilele cele mai grele ale vietii mele. Atunci am spus: Doamne, eu am ales sa traiesc alaturi de Tine si tu mi-ai promis ca vei fi mereu cu mine. De ce m-ai lasat singur chiar in momentele cele mai grele? Si El mi-a raspuns: -Fiule, tu stii ca te iubesc si nu te-am parasit niciodata. Zilele in care este doar o urma pe nisip sunt chiar acelea in care eu te-am purtat in brate."
Speram ca bratele Domnului s-au deschis si pentru noi parintii care o plangem pe micuta noastra, cea care ne-a luminat vietile pentru douazeci de saptamani si care acum e plecata intr-o lume mai buna, cea a ingerilor. Te iubim micuta Alexandra-Maria. Bun ramas si Domnul sa-ti lumineze calea...”

Povestea pe forumul E.M.M.A.