Ingerasii Monicai
Dragele mele...Eu sunt Monica din Timisoara. Am 23 de ani si sunt casatorita de 2 ani.
Din septembrie anul trecut am inceput sa ne dorim foarte mult un copilas.Desi stiam ca am probleme ginecologice, ovare polichistice, lipsa a menstrei, nu am avut cum sa le rezolv inainte de a incerca sa raman insarcinata, deoarece medicul meu ginecolog, mi-a spus ca nu prea am ce sa fac in acest caz decat tratament cu Duphaston.
Am incercat trei luni sa raman insarcinata, iar dupa in urma ecografiilor, si a analizelor, am aflat ca nu am ovulatie. Atunci am inceput un tratament de stimulare a ovulatiei. Trei luni am incercat cu contact programat, dar nu s-a intamplat nimic. Apoi medicul meu mi-a spus ca ar fi nevoie sa fac o histerosalpingografie pentru verificarea trompelor. Am facut si aceasta analiza, care m-a traumatizat. Nici acum nu pot sa inteleg de ce aceasta analiza nu se face cu anestezie...Dar asta este una din multele intrebari la care nu am raspuns...Apoi, doua luni am incercat sa raman insarcinata, cu stimulare si cu inseminare artificiala.Evidenta ca dupa atat stres in fiecare luna, adica cel putin 6 ecografii, analize de sange , medicamente si inseminare, am vrut ca dupa 10 zile sa vad daca s-a intamplat ceva...In prima luna am avut un Beta Hcg de 5, ca mai apoi, in loc sa creasca, a inceput sa scada...eram asa de bucuroasa, dar bucuria s-a transformat in durere. Concluzia sarcina chimica, care s-a eliminat la ciclu...A fost greu , dar ne-am pus sperante in urmatoarea luna....Oricum avusesem primul test de sarcina pozitiv, asteptat timp de 9 luni...In urmatoarea luna totul a mers mai bine...Am avut trei foliculi, endometrul de 11 dupa inseminare, spermatozoizii foarte buni....Aveam mari sperante...In ziua a 10-a Beta Hcg-ul a fost de 7, 33, ca mai apoi sa creasca pana la 30, 39....Medicul a spus ca este bine, sa nu mai repet analiza, si sa merg peste o saptamana la control.....Dar eu parca am simtit ceva...Peste 2 zile, am repetat analiza, si in loc sa fie o valoare de cel putin 60, a fost 18. Chiar nu credeam...Am cresut ca se deschide pamantul si voi intra acolo....Nu mai puteam...plangeam in hohote si-L intrebam pe Dumnezeu , de ce imi ia sufletelul...Eram atat de fericiti, ca intr-un minut totul sa se duca de rapa...Am mers sa ne facm analizele genetice, iar acum asteptam rezultatele...Intre timp am inceput un tratament homeopat, si verau sa ma linistesc. Am examenul de titularizare, apoi voi merge cu sotul meu intr-un concediu, si speram ca lucrurile sa mearga mai bine dupa....
Desi stiu ca durerea mea nu se compara cu a multora dintre voi, care ati apucat sa va tineti puiutii in brate, cedeti-ma ca si eu am suferit foarte mult...E foarte greu sa faci atatea tratamnete, si apoi cand afli ca esti insarcinata, sa nu poti sa faci nimic pentru a-ti salva puiutul. Si cea mai mare problema e ca, eu sunt sigura ca nu au fost doar 2 sarcini...Pentru ca au fost luni cand nu mi-am facut analiza de sange, dar cand mi-a intarziat ciclul. Eu , imediat cum am aflat povestea Biancai Brad, am scris pe site-ul ei, oferindu-ma ca voluntar...Dar spre rusinea mea, nu am mai facut nimic in acest sens, deoarece, atunci cand a trebuit sa merg la prima intalnire a mamicilor de ingeri din Timisoara, deja incepeam sa imi doresc un copil, si mi-a fost frica sa nu ma incarc negativ cu povestile triste ale mamicilor care sufera, si sa nu imi fac tot felul de ganduri atunci cand voi fi insarcinata....Dar nu am crezut niciodata ca voi ajunge in aceasta postura. Acum vreau sa fac ceva, deoarece cred ca acum pot intelege mai bine suferinta mamelor. Anul trecut am terminat facultatea de psihopedogohie speciala, si anul acesta psihologia, urmand sa imi dau in februarie licenta. De aceea vreau sa fac ceva...Macar atat cat pot....va multumesc, pentru ca, desi povestea mea nu e atat de trista ca si a voasta , ma intelegeti ca si eu sufar la fel ca si voi , cand vad hainute de copii, copii, femei insarcinate sau tatici cu copii...
Va imbratisez pe toate , si sunt alaturi de voi,
Monica
Mergi sus