Buna seara ,
Ma numesc Clara si peste o luna implinesc 28 de ani .

Simteam nevoia de foarte multa vreme sa-mi descarc sufletul in fata unor mamici de ingerasi pentru ca ele sunt cele care ma pot intelege cel mai bine ,fara a ma privi intr-un alt fel ... sa zic cu mila sau sa ma evite ca si cum as fi altfel fata de ele.

Sa va povestesc cosmarul prin care eu si sotul meu am trecut in anul 2007 si anul 2008, ca o ironie a sortii s-au intamplat in aceiasi luna, iulie, luna in care eu sunt nascuta...

Prima sarcina am depistat-o intamplator in urma unui test de sarcina, pentru ca nu am avut niciun simptom in afara de lipsa menstrei, apoi am mers la doctor si mi-a confirmat sarcina, care avea 9 saptamani. Nu va spun ce fericita eram cand am vazut pe monitor cum inima bebelui batea ... eram in extaz ca dupa 2 ani de la casatorie.In sfarsit primisem cel mai frumos cadou de ziua indragostitilor ( cam in acea perioada ni s-a spus ca ar fi data conceptiei) .... lunile treceau, eu ma simteam foarte bine, bebe lua in greutate ... la 19 saptamani ne-am dus la ecografia morfo-fetala ... abia asteptam sa aflu sexul bebelului, era cu o zi inainte de ziua mea .... a venit 3 iulie si ardeam de nerabdare sa il cunosc pe bebe. Ajunsi acolo am intrat in sala de asteptare .... dupa cateva minute imi aud numele si ma duc ... doctorul ecograf tot insista in regiunea capusorului ... am simtit ca ceva nu e in regula, apoi imi spune ca e fetita ... Doamne ce fericita am fost cand am auzit, dar la cateva secunde totul s-a naruit, totul a devenit negru in jurul meu si m-am pus pe plans .... doctora ma anuntase ca are o malformatie la capusor (neosificare pe o supraf de 2,5 cm) ..... de la ce a aparut ?, cum? ca nimeni nu a avut asa ceva ... de ce?
Imediat doctora ecograf o suna pe doctora mea ginecolog si ii spune sa ma primeasca de urgenta ... tot drumul am plans, am plans si iar am plans, mi se dusese pamantul de sub picioare. Cand am intrat in incinta clinicii deja stiau ca sunt eu si m-au trimis la ea ... din nou ecografie si ni s-a confrmat iarasi, si ne-a sugerat sa intrerupem sarcina pentru ca ce are e incompatibil cu viata .... bolile care surveneau in urma neosificarii caputului erau groaznice ... epilepsie, mutenie, orbire, paralizie si multe altele de care nici nu vreau sa imi mai amintesc.
Am plecat de la control imediat cu toate analizele catre un coleg al dansei de la un spital bun.Domnul doctor Rotaru a luat analizele si s-a dus sa se consulte cu ai sai colegi, apoi a iesit si ne-a zis sa ne ducem a doua zi la domnul doctor ecograf Iosup, dupa care sa ne ducem la el la spital ca sa analizeze ecografiile in comisia ginecologilor dimineata la prima ora.
Dimineata ne-am dus la el si pe baza analizelor ne-a spus consecintele asupra fatului, apoi ne-a dus la seful sectiei de neuro-chirurgie pentru a ne explica ce are fetita si consecintele .
Dupa 5 zile de framantari, pe 9 iulie mi s-a facut cezariana pentru ca nu am ales inducerea nasterii si pe 13 iulie am fost externata.

La aproape un an, dupa prima pierdere, am aflat ca sunt insarcinata, era 23 iunie, in vacanta in Caciulata (Ramnicu Valcea) ... ce veselie era pe noi. Dupa 6 zile ne-am intors acasa .
Pe 18 iulie ne-am dus la mare ... vroiam sa stam 2 zile, dar ... la 2 ore dupa ce am ajuns acolo mi s-a declansat o sangerare care a durat vreo 20 de minute ... eram atat de ingrozita incat sotul si o cunostinta s-au dus la 11 seara sambata sa imi caute absorbante ( pentru ca nu-mi luasem la mine) ... pe la ora 1 dimineata i-am dat mesaj doctorului meu, Rotaru, spunandu-i ce mi s-a intamplat apoi am dat mesaj unei foarte bune prietene care era insarcinata si avea termenul sarcinii mai mic ca al meu cu cateva zile .
Ea mi-a zis ca dimineata sa ma duc la copartenerii clinicii private de care apartineam cu medicul de familie, asa ca dimineata ne-au dus acele cunostiinte ... dupa consult mi s-a zis ca e desprins sacul de placenta si ca imi recomanda sa fac chiuretaj. Eu am intrebat doctora daca mai pot face si altceva sa salvez sarcina si mi-a prescris utrogestan.
Dupa ce am iesit de acolo plangand, l-a sunat sotul pe doctorul meu si i-a zis sa ma intorc in Bucuresti, imediat, direct la spital. Asa ca dupa am sunat-o pe Lumi, prietena mea, care mi-a zis sa caut no-spa si scobutil fiole si o asistenta ca sa mi le faca ca sa nu cumva sa avortez pe drum. Gazda imediat a cautat-o pe-o prietena asistenta si le-a zis baietilor ce sa mai cumpere ca sa imi faca injectia. Cat am stat intinsa in pat a venit fratele meu din Bucuresti in Costinesti si ne-a luat .
Seara pe 19 eram vazuta de 4 medici la ecografie si imediat internata, stat in pat fara miscare cu tratament intravenos si utrogestan, dupa 4 zile bebe nu a mai rezistat, sarcina s-a oprit in evolutie din cauza hematoamelor care il sufocau.
Pe 23 iulie 2008 cand implineam 4 ani de la casatorie, bebe mic si foarte mult iubit s-a dus Sus la surioara lui sa se joace impreuna si sa ne vegheze pe noi.

Speranta nu ne-am pierdut-o si speram ca intr-o zi sa avem un bebe in brate, fie el pe cale naturala fie adoptat, dar il vom avea in brate ca tare mult ne dorim.
In tot acest timp mama, matusa, familia si prietena mea Luminita mi-au fost alaturi !!!!!!
A contat enorm pentru mine, ca desi ea era in Targoviste nu m-a lasat nicio secunda singura si se gandea la mine, nu m-a lasat sa cad in depresie si m-a sustinut continuu .

Ii multumesc doctorului meu pentru umanitate, profesionalism si pentru dedicarea fata de pacienta!Mai rar asa doctor!

 

Jora Edith Clara, mamica ingerasilor: Emanuela Octavia si a micutului ingeras pe care l-ar fi chemat Ioana Octavia sau Ionut Octavian plecat din aceasta lume la doar 7 saptamani