Copilasul pe care l-am asteptat cu cea mai mare nerabdare si multa bucurie, si pe care am visat-o in bratele mele, a venit pe lume mai devreme si s-a stins. Asa mi-au spus medicii a doua zi: "micuta s-a stins".
Am 36 de ani. Eram parca pregatita de o viata sa devin mamica. Cand am aflat in octombrie anul trecut ca voi fi mamica am simtit ca a venit timpul in sfarsit sa imi tin puiul in brate, sa ii simt mirosul, sa o aud gangurind, sa o alint atunci cand plange, sa rad odata cu ea, sa traiesc....
I-am spus iubitului meu frumoasa veste, iar reactia lui a fost minunata: "sa ne ajute Dumnezeu, sa fie intr-un ceas bun! este cel mai iubit si cel mai dorit copil din lume!". Avea obiceiul sa spuna ca o sa fie "vai si amar de funduletul lui de bebe". Atat de mult o asteptam si ne-o doream in viata noastra.
Ne-am dorit din tot sufletul acel pui mic.
Parca nu mai aveam rabdare sa treaca cele 9 luni. Si asa a fost. In vinerea mare, pe 17.04.2009 s-a pornit hemoragia. In cursul diminetii am nascut-o pe fetita mea prin cezariana. Aa avut 1.350 gr. Medicul mi-a spus ca pare a fi o luptatoare si ca tinand cont de faptul ca ne aflam inaintea sarbatorii de paste, dumnezeu o sa fie cu noi si ne va ajuta.
A doua zi vestea a cazut ca un trasnet. Nu am reusit sa inteleg de ce dumnezeu a vrut-o la el. Ssi nici acum nu accept.
Nu am reusit sa o vad, nu am botezat-o........ singurele persoane care mi-au vazut copilasul au fost mama si sora mea.
Nu am apucat sa o vad in viata pentru ca eram la terapie dupa operatia de cezariana, iar a doua zi, dupa ce m-au anuntat ca s-a stins, nu am avut taria sa o vad. NU AM AVUT TARIA !
Mmi-e rusine. da, va trebui sa traiesc cu vina asta toata viata.
Mi-e dor de puiul meu. Bratele mele care asteptau sa sa umple cu acea minune, acum sunt goale.
Ma gandesc in fiecare zi la ea, si vad un bebe dar nu reusesc sa ii vad fata......
Dumnezeule.............mi-e teama de furtuna din sufletul meu.
Am ramas cu un certificat de nastere si unul de deces. ATAT!
Madalina, mamica ingerasului Cristiana.