Ingerasul Georgetei Mihaela 01.01.2009
Pe 31 luna aceasta (ianuarie 2009) se implinseste un an de cand Emmanuel a plecat la Domnul. Un an in care am sperat ca voi accepta pierderea suferita. Pe masura ce se apropie aceasta zi , ma cuprinde un dor atat de imens , atat de dureros dupa copilul meu, incat nu cred ca i s-ar potrivi cuvantul dor. Simt ca o prabusire intr-un adanc de prapastie, dar nu una vertiginoasa, ci una lenta, astfel incat retraiesc fiecare moment p[etrecut impreuna. Cum voi putea trece peste asta? Un an de regrete, suferinta, neimpliniri, tristete, dor, un dor cumplit, gol imens, si lacrimi ,si neputinta. Va spun voua toate acestea, pentru ca nu am aratat nimanui aceste stari, insa ele fac parte din mine, zi de zi, ceas de ceas, clipa de clipa.
De curand am mai trecut printr-o tragedie asemanatoare, insa de data aceasta am pierdut o sarcina la 22 saptamani. S-a intamplat in noaptea de anul nou. Sunt inca socata, nu imi vine sa cred ca istoria s-a repetat la interval de un an. E cumplit de greu. Pe toate mamele le sfatuiesc sa gaseasca medicii cei mai competenti opentru a nu trece prin situatii similare. Desi la ecografia de morfologie totul arata ok, realitatea era exact pe dos.
Voua mamicilor de ingerasi va multumesc pentru sprijin, intelegere, atentie, pentru tot si sper ca intr-o buna zi, sa ii revedem pe dragii nostri copilasi, plecati prea devreme dintre noi.
Georgeta Mihaela, mamica ingerasului Emmanuel Nicolae si a inca unui ingeras micut
Mergi sus