Teodora Maria 15.08.2008

Buna. Ma numesc Mihaela si se pare ca am prins curaj sa scriu si eu povestea noastra.
Povestea noastra incepe in decembrie 2007 cu un test de sarcina pozitiv si cu cei mai fericiti parinti. A fost o sarcina destul de grea, cu internare in spital in luna a 3 a, cu stat acasa sa nu pierd sarcina, cu mers la doctor in fiecare luna lun,a iar din luna a 7a din 2 in 2 saptamani, dar aceste noua luni au avut si partea lor frumoasa am aflat ca este fetita, am simitit-o in burtica, am ascultat muzica si am vorbit cu ea tot timpu defapt decand am aflat ca sunt insarcinata,insa din saptamana 39 a inceput cosmarul.
In 9 august m-am dus la spital cu dureri de spate si doctorita care era de garda a hotarat sa ma interneze sa imi investigheze rinichii, ca de acolo spunea ea vine durerea si nu sunt dureri de nastere. In acea zi mi s-a dat 4 injectii si bine inteles au disparut durerile, si asa am luat cate 3 injectii pe zi pana martea cand au hotarat sa-mi dea drumu acasa cu toate ca eu in acea zi le-am spus ca bebelusa mea nu misca, dar mi s-a raspuns de doctorita in salonul caruia eram ca tin patul ocupat si daca nu nasc pana in 25 august sa vin atunci, iar la spital, ghinionul a facut ca doctorul la care eram sa fie in concediu.
Bine inteles ca pana joia am fost in fiecare zi sa-mi asculte bebelusa, dar ii batea inima.
Joia in 14 august m-au luat aceleasi dureri ca sambata si am hotarat sa mergem la spital iar. Acolo iar control aceeasi dilatatie ca sambata alt doctor au spus esti de nascut dar sa ascultam si inima la bebe, dar nimic doar liniste, liniste si un pare rau doamna bebe este mort, ii spun ca nu a mai miscat de marti, dar am fost la ecograf cu o zi inainte si a fost totul in regula, iar el spune se mai intampla asta este esti tanara faci altul.
M-au dus in travaliu am nascut a doua zi o fetita de 3.600 pe care nu am vazuto si regret foarte mult acest lucru.
Au urmat 5 zile de stat in spital, de venit acasa cu mana goala si cu vise spulberate si cu rezultatul de la autopsie: deplasare de placenta si bebe s-a inecat cu sange, de la ce s-a deplasat placenta nu se stie.
Aceasta este povestea ingerasului nostru, TEODORA MARIA .
Vreau sa-i multumesc Biancai pt acesta organizatie, eu am aflat de ea dupa ce am nascut, dar nu am avut curajul sa scriu pana acuma.
Iar acum Simona ma incurajat si se pare ca am reusit.
Inca o data multumesc Bianca ca datorita tie am inteles ca nu sunt singura, nu sunt diferita de nimeni si este normal tot ce se intampla cu mine.
Mami si tati te iubesc, pui mic, si nu te uita niciodata.
Mihaela, mamica ingerasului Teodora Maria
Înapoi la "Ingerasii Nostri"