Ingerasul Ralunei 30.01.2004
Inca sunt trista……
Desi au trecut 5 ani si ceva (mai exact 5 ani si 4 luni) de cand nu mai este eu tot ma mai gandesc la ea cu teama, cu rusine, cu vina in suflet. Si nu am avut nicicodata curajul sa vorbesc de ea cu nimeni, nici macar cu sotul meu. Am plans singura si in tacere, sa nu ma stie nimeni. Nu inteleg de ce nu pot nici macar acum sa vorbesc. Parca nici sa scriu nu pot, nu-mi ies cuvintele. Si nu inteleg de ce.........
Ma simt extrem de vinovata fata de ea, nici macar nu i-am dat sansa sa cunoasca aceasta lume, dar mi-a fost frica. Riscurile erau extrem de mari. Putea sa moara inainte de nastere sau imediat dupa sau putea sa traiasca, dar cu probleme mari. Sau poate nu? Ma tot intreb si ma voi intreba toata viata mea cum ar fi fost daca nu o faceam. Si pana la urma de ce am facut-o? Parca nu mai inteleg acum.....
Pe de alta parte sunt fericita. Am o fetita de 3.6 ani minunata. E viata mea si o iubesc enorm, nu-mi pot inchipui viata mea fara ea, cu alt copil in locul ei.... intelegeti? Sentimentele mele sunt contradictorii, o data sunt fericita pentru ce am si pe de alta parta sunt nefericita pentru ce nu am si nici nu i-am dat o sansa. Dar daca i-as fi dat nu as mai fi avut ce am acum......... As vrea sa pot sa ajung la un nivel la care sa accept ce s-a intamplat si sa ma gandesc la ambele fete ale mele deodata, caci acum nu pot. Ma gandesc la ele separat, nu stiu cum sa explic, ma simt vinovata.....
Si a trecut atata timp, iar mintea mea tot nu s-a limpezit.Oare unde este ea acum? Oare ma cunoaste? Oare ma intelege? Oare ma iubeste? Sau poate ma uraste.......Ingerasul meu oare ma poti ierta?
Mi-as fi dorit sa vin si eu sa inalt baloane pentru ingerasul meu. Dar nu am putut. Ma simt vinovata fata de ea in primul rand. Ce ar zice, dupa ce ai nu ai vrut sa ma cunosti acuma vii sa-mi trimiti baloane? Ma simt aiurea si fata de voi cele care v-ati pierdut puii fara sa fi avut “sansa” de a alege. Eu am avut-o. Si acum voi duce povara asta o viata intreaga.........Ma simt o ipocrita
Raluna, mamica unui ingeras
Mergi sus