Raluca Topor 1998 - 22.04.2009
In memoriam, Raluca Topor!
Sunt naucita... Adineauri am aflat ca Raluca Topor, fetita de 11 ani, bolnava de leucemie, prezenta la Teledonul Mereu Aproape atunci cand am fost cu Bianca sa-l sustinem pe Andu, a devenit inger!
O tineti minte, sigur...
Avea ochii mari si intelepciunea unui guru... Era frumoasa si dulce si avea toata viata in fata...
4 ani s-a chinuit prin spitalele din Romania incercand sa faca rost de formularul E 112. Nu a reusit, banii pentru operatie, 170.000 de euro, i-a obtinut prin colegii ei de clasa (100.000 de euro) si restul prin Teledonul Mereu Aproape.
Inainte de Paste am vorbit cu ea pe messenger... Imi spunea ca se simte mai bine... Am plecat apoi acasa si cand m-am intors mi s-a stricat laptopul si nu am mai avut nicio veste, de nicaieri...
Si azi am aflat ca Raluca a devenit inger!!!
Sunt in stare de soc! Ralucuta, fetita aceea dulce care m-a rugat sa-i trimit CD-ul cu Bianca si pe care atunci cand l-a primit a sarit in sus de bucurie...
Raluca, fetita aceea minunata care ne incuraja ea pe noi, care ne dadea lectii de viata, Ralucuta, fetita care mi-a aparut in vis cu o rochita rosie din voal si pe care-i promisesem ca i-o cumpar cand se intoarce de la Florenta...
Doamne, nu pot sa cred...
Raluca draga si scumpa, din pacate Inimioara ta nu a mai rezistat si a cedat pe 22 aprilie, in Saptamana Luminata...
Doamne-Doamne avea nevoie de intelepciunea ta in Raiul Lui, avea nevoie sa ii inveti tu pe ceilalti ingerasi cum sa fie curajosi si luptatori si sa nu se teama de nimic... Doamne, cata dragoste de viata aveai!
In ochii tai se simtea toata energia si pofta de a trai... Iti doreai mai mult ca orice sa faci toata viata chimioterapie dar sa nu mori... insa timpul nu a mai avut rabdare cu tine, pui mic...
Vei ramane in amintirea mea ca o lumina puternica... Un soare de iubire, de dragoste, de intelepciune, de pofta de viata... Dormi in pace sufletel drag si iubit! Te imbratiseaza cu dragoste, Ana!
Pe 10 mai voi inalta si pentru tine un balonas ca sa te joci cu el, voi aprinde o candela si voi rosti o rugaciune....
Te voi iubi mereu, sufletel mic!
Ana
***
....E aproape 5 dimineata si nu pot sa dorm....Ana mi-a dat o veste care mi-a inclestat inima precum niste gheare ascutite...probabil ati citit deja mesajul scris in topicul ei...
......................................Raluca a murit................................
...stau in fata leptop-ului, cu lumanarea aprinsa, in stanga mea si nu stiu ce sa scriu.......
...pentru ca, desi cred in Dumnezeu si in maretia Lui, nu pot sa nu ma intreb de ce lasa copiii sa se chinuie si apoi sa moara?!?!
DE CE? DE CE? DE CE?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?
Care este rostul suferintei si mortii unui copil?!? Mi se pare cumplit de nedrept! Daca cineva are un raspuns care sa imi vindece sufletul insangerat si obosit de atata durere, as vrea sa-l aflu si eu.........
In afara Teledonului, nu am petrecut timp cu Raluca, pe care atunci am cunoscut-o, dar a fost indeajuns pentru a-mi ramane intiparite in gand si in suflet, ochii ei mari, calzi si caprui, ca de caprioara, finetea ei, intelepciunea, modestia, maturitatea, blandetea, puterea si generozitatea ei sufleteasca.... Ma uitam la ea, o ascultam si eram coplesita de dorinta ei indreptatita de a trai si de speranta, de care se agatase cu disperare, impletite cu teama afurisita pe care incerca sa o ignore.....
Nu imi ramane decat sa cred ca acum nu mai sufera si ca e intr-un loc mult mai bun, unde nu mai depinde de acei "oameni" care ar fi putut sa o ajute, atunci cand sansele de insanatosire erau mult mai mari, dar care nu au facut-o, din comoditate, ignoranta, egoism, meschinarie, prostie.....
Suferinta si moartea unui copil ma fac sa ma simt cumplit, cumplit de mica si de neputincioasa...ma sufoca...imi blocheaza mintea...imi bulverseaza ratiunea...imi parjolesc sufletul....
....si ma gandesc, ingenuncheata si cu capul plecat, la parintii care isi pierd astfel copiii si acum, in mod special, la parintii Ralucai.....si as vrea sa le pot spune ceva, sa pot face ceva, pentru a le lua durerea incomensurabila.....Da-le Doamne, putere si intelepciune....
Iar pe Raluca, ia-o Doamne, in bratele Tale, poart-o cu blandete, fa-o sa uite chinurile prin care a trecut si du-o printre ingerasii nostrii, ca impreuna, sa se bucure de frumusetea si candoarea copilariei, de care nu au avut parte, aici, pe Pamant.....
Zbor lin, minunata Raluca.....
Nu te voi uita niciodata..........
Bianca
***
............Sunt socata..............
Nu pot sa-mi revin nicicum... Vestea de aseara m-a naucit si pe mine si pe toti cei care am cunoscut-o pe Raluca...
Ne-am intalnit prima data la Teledonul Mereu Aproape din seara de Mos Nicolae, dar de auzit, auzisem de cazul ei cu mult timp in urma...
Anul trecut primeam o scrisoare deschisa de la colegii de clasa ai Ralucai prin care ne implorau s-o ajutam pe colega lor. De 4 ani, Raluca s-a chinuit prin spitalele din Romania asteptand celebrul formular E 112. Care nu i s-a acordat intr-un final ci a fost nevoita sa stranga bani de la oamenii de bine. 150.000 de euro. Atat a costat sansa la viata a Ralucai. Colegii ei de clasa (copii in clasa a treia) au mers din poarta in poarta la rude, cunoscuti, prieteni, patroni, niciunul nu se lasa pana nu obtinea macar 1 leu de la cineva. Au reusit sa stranga 100.000 de euro.Da. Ei, niste copii de 9-10 ani au realizat acest lucru extraordinar.
Restul de 50.000 de euro s-au strans la Teledonul Mereu Aproape. Raluca era fericita in acea seara. Banii pentru ea s-au strans primii.
Pozele de mai sus sunt facute la sfarsitul serii de teledon, cand toti ne-am dorit cu disperare ca boala sa nu mai triumfe si copiii acestia sa isi regaseasca dreptul la zambet si la copilarie. In seara aceea am facut schimb de adrese de mail, de numere de telefon. Pana sa plece la Florenta, vorbeam tot timpul cu Raluca pe messenger. Ii placuse tare mult piesa cantata de Bianca la Teledon, "Pui de brad" si si-ar fi dorit tare mult CD-ul. I l-am trimis prin posta si cu autograf de la Bianca. Era atat de bucuroasa cand l-a primit. Intr-o noapte am visat-o... Era intr-o rochita rosie din voal, superba si gingasa asa cum numai copiii pot fi. I-am povestit de visul meu si a spus: "WWOOOOOOOOOOOOOW". I-am promis ca atunci cand se va face bine am s-o invit cu parintii ei la Bucuresti sa ne plimbam si sa ne distram si sa cumparam rochita rosie din visul meu. Abia astepta... Era atat de optimista... Era convinsa ca va reusi. Atat de convinsa incat optimismul ei ne convinsese si pe noi, cei mari si sceptici... A plecat la Florenta, a efectuat transplantul...
Din cand in cand o vedeam online pe messenger dar de fiecare data era mama ei care-mi spunea ca ii este mai bine, ca spera sa se faca bine si sa se intoarca acasa... Inaintea Pastelui am vorbit cu Raluca... Am crezut ca este mama dar nu, era Ea... Imi spunea ca se simte mai bine si ca abia asteapta sa se intoarca acasa. Se simtea tare slabita si nu putea sta mult la laptop. Am zis "ai grija de tine si de sanatatea ta", ne-am trimis pupicei si atunci a fost ultima data cand am vorbit cu ea... La cateva zile inimioara ei a cedat in urma unui stop cardiorespirator. Era 22 aprilie 2009. Trupusorul ei a fost adus in tara o saptamana mai tarziu, intr-un sicriu mic si alb si inmormantat in ziua de 1 mai 2009 la Deva, orasul natal al Ralucai... Aseara am aflat vestea... Am sunat-o pe doamna Vali Topor, mama Ralucai. As fi vrut sa nu fie adevarat... sa fie o gluma proasta... sa fie o minciuna... sa mi se spuna ca Raluca traieste... ca e la Florenta... ca e doar un zvon...
Doamna Vali Topor, mamica Ralucai mi-a raspuns si mi-a zis ca e adevarat... Gol... Vid... Hau adanc... Noapte alba... Ganduri... Chipul ei, atat de real, atat de palpabil... As fi vrut atat de mult sa nu se fi ars laptopul... Sa va fi postat aici ultima discutie cu ea...
Nu simt nimic... Nu pot nici sa gandesc, nici sa vorbesc, nici nimic... Daca nimicul e un vid total atunci eu asa sunt acum: prinsa in nimic, intr-un gol... Nu pot sa rationez, sa ma gandesc ca fetita aceea minunata, inteleapta, delicata, slabuta dar atat de puternica, Ralucuta cea care ne spunea tuturor ca o sa fie bine chiar si cand nu era, nu mai este... Catelusul ei de care era asa mandra o va astepta mereu sa se intoarca acasa iar mami si tati vor deschide usa camerei Ralucutei dar nu pentru a o chema la masa sau pentru a o inveli inainte de culcare ci pentru a-i mangaia lucrurile si a le tine in brate si a plange...
As vrea sa simtiti doamna Vali, toata dragostea cu care scriu aceste randuri, toata nostalgia care ma cuprinde gandindu-ma la ce copil minunat a fost Ralucuta... A trait 11 ani, dar in acesti 11 ani a venit sa ne invete pe noi, cei orbiti de lucrurile efemere, ce inseamna intelepciunea, curajul, optimismul...
Imi vin in minte versurile cu care se sfarseste La Medeleni de Ionel Teodoreanu si parafrazand, as spune ca "Raluca era un rau de vanturi si de soare... de cer si de pamant... de lumina si dragoste... ". As vrea ca Dumnezeu sa va tina in bratele lui in aceste clipe atat de cumplite, iar tie, draga mea prietena mica si dulce sa-ti ocroteasca somnul vesnic... O sa astept mereu venirea ta, pui mic! O sa-mi fie dor de tine si o sa-ti cant mereu cantecelul tau preferat pe care l-ai ascultat de atatea zeci de ori cand ai primit CD-ul de la Bianca si de la mine: "Pui de brad/Fulgii cad/Si se face seara/ Vino in odaia mea/ Si rau n-o sa-ti para!"
Te astept macar in vis, printesa mica!
Cu toata dragostea, Ana..
***
Buna, dragele mele, ...dragii mei....
Sunt daramata...nu gasesc cuvinte care sa redea zbuciumul sufletului meu...
Si...poate ca e mai bine sa nu putem reda in scris cat de mult ne doare....e mai bine sa nu putem incarca negativ cu durerea noastra, ...offfff
Dumnezeu sa o odihneasca, iar acolo printre stele sa ii fie bine, sa nu mai sufere.
Fie ca Sfanta Fecioara sa aiba mare grija de cei dragi ei, care acum sunt sfasiati de durere si dor.
Raluca noastra scumpa, inchin rugaciuni intr-u odihna sufletelului tau pur, aprind lumini si ma rog pentru ca toti ai tai sa aiba puterea de a trece peste aceasta tragedie.
Credeti-ma, inca nu imi vine sa cred, ...o parte din mine nu poate realiza ca asa ceva se intampla....cat de mici suntem, ....sa nu putem opri suferintele pruncilor si a parintilor, ...Dumnezeule iarta-ne, ....si ajuta-i pe cei dragi Ralucai.
Sunt daramata...nu gasesc cuvinte care sa redea zbuciumul sufletului meu...
Si...poate ca e mai bine sa nu putem reda in scris cat de mult ne doare....e mai bine sa nu putem incarca negativ cu durerea noastra, ...offfff
Dumnezeu sa o odihneasca, iar acolo printre stele sa ii fie bine, sa nu mai sufere.
Fie ca Sfanta Fecioara sa aiba mare grija de cei dragi ei, care acum sunt sfasiati de durere si dor.
Raluca noastra scumpa, inchin rugaciuni intr-u odihna sufletelului tau pur, aprind lumini si ma rog pentru ca toti ai tai sa aiba puterea de a trece peste aceasta tragedie.
Credeti-ma, inca nu imi vine sa cred, ...o parte din mine nu poate realiza ca asa ceva se intampla....cat de mici suntem, ....sa nu putem opri suferintele pruncilor si a parintilor, ...Dumnezeule iarta-ne, ....si ajuta-i pe cei dragi Ralucai.
Nicoleta
***
Am primit azi acele vesti contradictorii care ne ingemaneaza viata si ne-o impleteste atat cu fire de bucurie maxima, cat si cu fire de durere maxima : venirea pe lume a unui bebelus si plecarea din lume a unei fetite....
Bucuria si durerea...
Viata si moartea...
Sosirea si plecarea...
Oh, Doamne, chiar este nevoie sa invatam asa iubirea Ta ?
Raluca...
Ingeras...
Viata dincolo de moarte...
Iubire nemarginita in sufletul nemarginit al Domnului...
Lacrimi pe pamant...
Si flori pe mormant...
Liliana
Bucuria si durerea...
Viata si moartea...
Sosirea si plecarea...
Oh, Doamne, chiar este nevoie sa invatam asa iubirea Ta ?
Raluca...
Ingeras...
Viata dincolo de moarte...
Iubire nemarginita in sufletul nemarginit al Domnului...
Lacrimi pe pamant...
Si flori pe mormant...
Liliana
***
Mergi sus