Raul  27.08.2007

Povestea mea e la fel de trista .

In luna Decembrie 2006 am aflat ca sunt insarcinata si ne-am bucurat foarte mult.Am avut o sarcina fara probleme, mergeam luna de luna la control totul era ok. Cresteam si eu crestea si Raul asa urma sa il cheme. Pe timpul sarcinii am fost monitorizata de un medic foarte bun. Data probabila a nasterii era 7-9august 2007. Am fost la ultimul control la 39 de saptamini, eram bine amindoi, Raul avea peste 3 kg.

Din pacate medicul care mi-a monitorizat sarcina a plecat in concediu de odihna si de aici a inceput calvarul. Medicul respectiv mi-a zis ca daca nu nasc pina in 20 august, sa merg sa imi provoace nasterea.

 

La 41de saptamini am fost la spital pentru o ecografie, unde mi se spunea ca suntem bine amindoi, doar ca lichidul incepe sa se diminueze. Dar bineinteles, ca medicul care mi-a facut ecografia, ma trimis acasa si mi-a zis sa stau linistita, ca bebelusul se pregateste de nastere. L-am ascultat si m-am dus acasa. Nu stiu ce sa zic dar parca am avut un presentiment ca se va intimpla ceva urit.Cineva parca ma impingea de la spate sa ma duc la spital. Asa am si facut, am fost din nou la spital, mi sa facut un control foarte rapid si m-au trimis din nou acasa. Mi se spunea ca totul este in regula si daca nu nasc pina in data de 26 august o sa imi provoace nasterea. In data de 26 am fost la usa maternitatii. Mi sa facut un ecograf, eram bine, dar lichidul era din ce in ce mai diminuat, nu sa luat nici o masura.

 

Mi-au facut internarea si normal ca asteptam sa imi provoace nasterea, dar nimic. Mi-au facut un test de reactivitate al bebelusului si au spus ca testul este in regula si sa mai asteptam. Eram foarte nelinistita. Cit puteam sa mai astept? Aveam aproape 43 de saptamini. Cit puteam sa o mai duc asa? In dimineata zilei de 27 august am fost vizitata de un medic rezident si o asistenta.M-au consultat si mi sa spus ca e bine bebelusul. Dar sa va spun in ce a constat consultul. Medicul respectiv a pus mina pe burtica si mi-a zis caci capul bebelusului e mobil si asta inseamna ca este bine, iar asistenta mi-a ascultat bataile cu pilnia.

 

Ma inteb la o suprapurtare de sarcina tu vi si asculti bataile bebelusului cu pilnia??????????????????????? Fratilor suntem in 2007-2009, nu mai suntem invechiti. Am intebat daca imi face ceva si mi sa raspuns foarte sec ca nu, sa asteptam sa de-a semne copilul.

Pai normal ca Raul sa suparat pe toata lumea si nu a mai dat nici un semn. Tot in ziua respectiva, dar dupa amiaza ne-a chemat asisenta sa asculte bataile bebelusilor. Normal ca inimioara lui Raul nu mai batea, sa suparat asa de tare pe toata lumea, ca nu a mai vrut sa de-a nici un semn.

 

A venit medicul de garda, mi-a facut o ecografie si mi-a zis ca Raul a murit, nu mai aveam lichid deloc. Nu mi-a venit sa cred, aveam senzatia ca misca ceva acolo in burtica, am mai chemat asistenta de 2 ori sa imi asculte bataile, dar degeaba era mort. Eram terminati si eu si sotul. El ma sprijinit foarte mult, a stat linga mine pana am nascut.

 

Am dat nastere unui baiet atit de frumos si avea o piele atit de alba si curata. Avea 3,650 kg si fara nici o malformatie dupa rezultatul necropsiei. Am facut reclamatie la colegiul medicilor. Stiti ce raspuns am primit? Nu sunt de vina nici eu ca a murit bebelusul dar nici ei, cazuri din acestea au fost si o sa mai fie.

 

Noi am fost foarte tari si am trecut cu greu si niciodata nu o sa-l uitam pe Raul. La trei luni dupa tragicul eveniment am ramas insarcinata si in septembrie anul trecut am dat nastere unui baietel frumos de 3800kg. Este lumina ochilor nostrii. Acum avem 7 luni,dar niciodata nu o sa il inlocuiasca pe Raul.

Va pup si va doresc tot binele din lumea asta.

 

Iustina, mamica ingerasului Raul