Ingerasul Alinei 29.01.2001
Au trecut 7 ani 2 luni,1 zi si 50 min de cand i l-am dat lui Dumnezeu pe ingerasul meu.
Ati zice ca a trecut mult timp, dar parca a fost ieri si ranile nu s-au vindecat. Niciodata nu se vor vindeca.
Povestea e lunga si trista!
Aveam 20 de ani. Iubeam si credeam ca sunt iubita! Dar se pare ca dragostea este perceputa diferit de fiecare dintre noi si de multe ori vedem doar ce ne place sa vedem. Am ramas insarcinata. Eram speriata si fericita in acelasi timp. Aveam planuri mari pentru viata mea care era la inceput. Aripile mi s-au frant nainte de a face primul zbor. Nu eram casatorita cu el. Aveam planuri multe. Vestea ca sunt insarcinata l-a socat si reactia a fost nemiloasa:"iti dau bani da-l afara". Dupa o relatie de 5 ani asta a fost tot ce el a putut sa imi zica. Nu am zis nimic, eram prea scata sa plang. M-am intors si am plecat.
Am simtit atunci ca las toata viata mea in urma. Eram distrusa dar increzatoare ca eu pot face totul singura. A regretat el acele vorbe spuse in pripa. Eu nu am vrut sa il mai vad si sa il mai aud. La scurt timp ai mei au aflat. Au avut aceeasi reactie. Toata lumea hotarase la unison ce e mai bine pentru mine. Am mers la un preot extraordinar impreuna cu mama mea. Ea era rusinata de atitudinea mea."Parinte!singurul meu pacat e ca m-am culcat cu un barbat fara sa fiu casatorita. Nu pot face cel mai mare pacat de pe lume. Nu imipot ucide copilul!!"i-am zis preotului. Mi-a pus mana pe umarul stang si mi-a zis: "O sa fie bine!"Aceste vorbe imi suna si acum in ureche.:O SA FIE BINE!!. Aceste vorbe mi-au dat putere atunci, dar mai tarziu am inteles ce avea sa insemne BINE.
Refuzul meu de a face avort a fost mai mult decat familia mea a putut accepta. Astfel, cand aveam 3 luni de sarcina nu a mai fost loc pt mine in casa parintilor mei.
Lucram ziua si seara umblam prin oras pana lumea se adapostea in case iar eu imi gaseam loc in vreo scara de bloc, pe un pres de la o usa sa "dorm". Uneori dormeam in sala de mese in locul unde lucram. Mancam ce apucam. O sa ziceti ca eram nebuna, dar, tinandu-mi mainile pe burta, simtind cum misca, capatam o forta imensa, eram atat de fericita si vorbeam cu el si eram sigura ca voi izbuti.
Lucram ziua si seara umblam prin oras pana lumea se adapostea in case iar eu imi gaseam loc in vreo scara de bloc, pe un pres de la o usa sa "dorm". Uneori dormeam in sala de mese in locul unde lucram. Mancam ce apucam. O sa ziceti ca eram nebuna, dar, tinandu-mi mainile pe burta, simtind cum misca, capatam o forta imensa, eram atat de fericita si vorbeam cu el si eram sigura ca voi izbuti.
In tot acest timp el, tatal, trecea pe la casa parintilor mei incercand sa repare raul facut:vorbele aruncate fara mila. Dumnezeu sa ma ierte dar nu l-am putut ierta. I-am jurat ca eu o sa fac totul si o sa fie bine pentru mine si pruncul meu, iar el nu il va atinge niciodata. Am fost egoista! M-am simtit mai presus de tot si nu am putut ierta. Dumnezeu a iertat iar eu o fiinta obisnuita am cutezat sa fiu neiertatoare. Mi-am primit lectia. Dura, dar pentru toata viata.
Timpul a trecut!! Aveam 8 luni deja in decembrie 2000. Era iarna si tare frig. Ai mei imi trimit raspuns sa ma intorc acasa.Tatal meu mai mult. Am simtit ca trebuie sa imi calc pe orgoliul prostesc si sa ma duc acasa. Pe 9 decembrie eram acasa. Tot ce primeam toata ziua erau o groaza de vorbe urate. Dar eu am simtit ca am cel mai minunat cadou de ziua mea. Eu eram in al noualea cer, iar puiutul meu miscand era de acord cu mine. De sarbatori, cu o boceluta de haine mama m-a trimis de acasa."O sa avem o groaza de invitati, nu vreau sa te vada cu burta la gura aici". Am mers la matusa mea, singura mea aliata.
Au trecut si sarbatorile. Era ianuarie. Asteptam cu nerabdare sfarsitul lunii, cu un mic bagajel pregatit. Ceva hainute pt mine si pentru gurita mea mica.
23 ianuarie 2001
Tatal meu fusese singurul care imi vorbea cu toate ca fusese un om nu prea bun pana atunci. In acea zi fusese in oras cu treburi. Se intalnise cu "un om bun" care, ironic il intreba: a nascut alina? nu esti bunic?. A fost prea mult pentru el si cand a venit acasa a intrat in camera mea si mi-a dat o palma cu toata puterea lui. Am venit cu capul de soba. Nimic nu m-a durut. Am simtit cum o greutate cade din crestetul capului pana in picioare. Nici o durere.
Tatal meu fusese singurul care imi vorbea cu toate ca fusese un om nu prea bun pana atunci. In acea zi fusese in oras cu treburi. Se intalnise cu "un om bun" care, ironic il intreba: a nascut alina? nu esti bunic?. A fost prea mult pentru el si cand a venit acasa a intrat in camera mea si mi-a dat o palma cu toata puterea lui. Am venit cu capul de soba. Nimic nu m-a durut. Am simtit cum o greutate cade din crestetul capului pana in picioare. Nici o durere.
Mi-am luat bagajelul si am pornit pe jos la spital, care era la 7 kilometri departare. Nu aveam unde sa ma duc.
Ajunsa la spital m-am simtit usurata, nebanuind ce avea sa se intample. M-au consultat. Totul parea in regula. Pana cand au vrut sa asculte inima baietelului meu...
Liniste... o liniste apasatoare. Nu aud nimic, zise doctorita moasei.
Nu am inteles ce insemna asta. Darin cea mai perfecta liniste auzeam gandurile mele intr-o dezordine de nedescris. Mi-au zis ca e ceva in neregula. In cateva secunde prin fata mea au trecut, ca intr-un film derulat forte repede, secvente din viata mea. Totul era ata de rapid. Era seara deja. Pe un pat in sala de travaliu priveam in gol sima rugam la Dumnezeu. Nu se poate!!!! Copilul meu e bine si eu il voi tine in curand in brate!!! nu e posibil!!! Ca prin vis vad figura matusii mele iubite. Plangand ii zic: spunemi ca nu e adevarat!! spune-mi te rog ca o sa imi vad copilul mult dorit curand!! ea m-a mangaiat si a inceput sa planga... imi pare rau, Alina!!!
Liniste... o liniste apasatoare. Nu aud nimic, zise doctorita moasei.
Nu am inteles ce insemna asta. Darin cea mai perfecta liniste auzeam gandurile mele intr-o dezordine de nedescris. Mi-au zis ca e ceva in neregula. In cateva secunde prin fata mea au trecut, ca intr-un film derulat forte repede, secvente din viata mea. Totul era ata de rapid. Era seara deja. Pe un pat in sala de travaliu priveam in gol sima rugam la Dumnezeu. Nu se poate!!!! Copilul meu e bine si eu il voi tine in curand in brate!!! nu e posibil!!! Ca prin vis vad figura matusii mele iubite. Plangand ii zic: spunemi ca nu e adevarat!! spune-mi te rog ca o sa imi vad copilul mult dorit curand!! ea m-a mangaiat si a inceput sa planga... imi pare rau, Alina!!!
Acea noapte am petrecut-o in spitalul din orasul meu, orbecaind pe holuri, mangaindu-mi burta si plangand, urland. Trupul nu ma durea, dar sufletul era macelarit. Adoua zi a venit mama mea, senina si nepasatoare cum numai o piatra poate fi. M-au dus la Iasi.
Eu imi mangaiam burta. Nu auzeam si nu vedeam nimic. In jurul meu se formase un glob invizibil; eram Eu, El si viata mea intreaga inchisi acolo.
Eu imi mangaiam burta. Nu auzeam si nu vedeam nimic. In jurul meu se formase un glob invizibil; eram Eu, El si viata mea intreaga inchisi acolo.
La Iasi 4 zile eram concultata din 30 in 30 de minute de cate 3,4 doctori. Toti ridicau dint umeri. De cezariana nu putea fi vorba, nivelul hemoglobinei fiind foarte mic, iar de fiecare data cand incercau sa imi faca transfuzie de sange lesinam. Dupa 4 zile de agonie, dupa 4 incercari de a-mi declansa nasterea, cand toti ridicau din umeri, pe 29 ianuarie 2001, la 11,15, m-am despartit de comoara mea. Sunteti mame si stiti ce inseamna o nastere ; cand pruncutul e viu, el se lupta sa iasa si te ajuta; puiutul meu m-a lasat singura. Sufletul lui plecase.
Dupa ce am nascut, l-au spalat si infasat, l-au pus intr-o cutie de carton si mi l-au aratat. Nu am avut putere sa zic nimic. Eram inghetata. Camasa imi era ca tabla de la laptele care curgea necontenit. Dupa mine au nascut alte 2 femei. Cand am vazut cum isi tin copii la piept am inebunit. Am inceput sa urlu ca o nebuna. Tot ce puteam zice era NU. Nu puteam crede ca ingerul meu nu e la pieptul meu. NU,NU,NU...
A doua zi am incercat sa ma omor. Dar,Dumnezeu mi-a aratat din nou ca e cum vrea El si cand vrea El. Nu,nu acum, nu ti-ai indeplinit misiunea pe acest pamant!!!! dar eu nu pot trai fara sufletelul meu mic!! ba da poti! mai ai multe de facut!!
Dumnezeu nu iti da niciodata maimult decat poti duce!!!!
Asta am invatat.
Dumnezeu nu iti da niciodata maimult decat poti duce!!!!
Asta am invatat.
Si daca El a hotarat ca ingerul meu trebuie sa stea langa el, e pantru ca Dumnezeu ma iubeste si a luat o parte din sufletul meu in ceruri.
Asta simt si cred acum.
Asta simt si cred acum.
Dar acum 7 ani am crezut ca Dumnezeu nu exista. Am crezut ca Lui nu ii pasa de suferinta mea. Cum ar putea Dumnezeu cel de viata datator sa ma lase in intunericul asta si in durerea asta? ma intrebam.
In acele momente nici o vorba nu era de ajuns, nici un gest destul de tandru sa ma faca sa zambesc...
In acele momente nici o vorba nu era de ajuns, nici un gest destul de tandru sa ma faca sa zambesc...
Peste 3 ani, 1 luna si 17 zile, un alt inger trimis de Domnul a hotarat sa paseasca odata cu mine intr-o lume noua, necunoscuta, dar atat de minunata.
De 5 ani descopar impreuna cu fetita mea, Maria, ce miracol e viata.
De 5 ani descopar impreuna cu fetita mea, Maria, ce miracol e viata.
El e sus! El ne vegheaza! si el ma atinge usor ca prin vis cand simt ca imi e greu si pare a-mi spune:mama?! nu ai dreptul sa obosesti. Stiu ca poti!! doar esti cea mai minunata mama, mama mea care m-a incredintat lui Dumnezeu!
Plang de multe ori. O sa ziceti ca sunt nebuna, dar plang de fericire. Oricum Domnul ii da ceea ce eu nu as fi putut nicicand: dragostea eterna si linistea eterna.
Plang de multe ori. O sa ziceti ca sunt nebuna, dar plang de fericire. Oricum Domnul ii da ceea ce eu nu as fi putut nicicand: dragostea eterna si linistea eterna.
Asa ca nu pot fi egoista.
Dupa 7 ani sunt bine. Asa cum am mai spus, bucatica aceea din sufletul meu e lipsa. Dar sufletul meu va fi din nou complet cand Dumnezeu ma va lua si pe mine acolo in locul plin de fericire eterna!!
Am cautat ca fiecare dintre noi raspunsuri. Mi-am pus asemeni voua, mii de intrebari. Intrebari retorice!!
Raspunsurile toate erau in mine....
Ma consolez stiind ca pruncul meu e cu Cel de sus.
Am cautat ca fiecare dintre noi raspunsuri. Mi-am pus asemeni voua, mii de intrebari. Intrebari retorice!!
Raspunsurile toate erau in mine....
Ma consolez stiind ca pruncul meu e cu Cel de sus.
Dar nu ma pot consola cu gandul ca tatal meu a facut ca ingerasul meu sa se zbata inlauntrul meu pana ce cordonul ombilical i s-a infasurat in jurul gatului pana s-a strangulat. Nu ma pot consola cu gandul ca niste montri sunt parintii mei. Nu ma pot consola cu gandul ca baietelul meu era un copil perfect sanatos pe care altii l-au condamnat la moarte.
Nimic nu m-a alinat si nu ma va alina vreodata, stiind ca am renuntat la tot pentru copilul care nu a vazut soarele, pe care nu l-am putut alapta, pe care nu l-am putut mangaia. Eram tanara dar nu mi-a pasat de nimic; nici o clipa nu m-am gandit la avort.
Stiind tot ce va fi sa fie, daca s-ar intoarce timpul inapoi o spun cu seninatate ca as lua exact aceasi decizie. Sa lupt pentru bucatica mea de rai.
Nimic nu m-a alinat si nu ma va alina vreodata, stiind ca am renuntat la tot pentru copilul care nu a vazut soarele, pe care nu l-am putut alapta, pe care nu l-am putut mangaia. Eram tanara dar nu mi-a pasat de nimic; nici o clipa nu m-am gandit la avort.
Stiind tot ce va fi sa fie, daca s-ar intoarce timpul inapoi o spun cu seninatate ca as lua exact aceasi decizie. Sa lupt pentru bucatica mea de rai.
EXISTA DUMNEZEU PENTRU FIECARE!EXISTA MINUNI!
O cred cu tarie. Eu traiesc o minune.
Dupa ce am nascut baietelul toti doctorii mi-au zis ca o alta sarcina va fi cu un mare risc. Ori eu nu rezist nasterii ori copilul meu va avea probleme serioase, din cauza infectiei avuta dupa prima nastere. Am stat cu el inauntrul meu mort 4 zile. Imi putea fi fatala o septicemie. Dumnezeu e mare si e pretutindeni, pentru toata lumea!!!
O cred cu tarie. Eu traiesc o minune.
Dupa ce am nascut baietelul toti doctorii mi-au zis ca o alta sarcina va fi cu un mare risc. Ori eu nu rezist nasterii ori copilul meu va avea probleme serioase, din cauza infectiei avuta dupa prima nastere. Am stat cu el inauntrul meu mort 4 zile. Imi putea fi fatala o septicemie. Dumnezeu e mare si e pretutindeni, pentru toata lumea!!!
As dori ca fiecare mamica ce trece prin aceste momente sa zica cu tarie:Dumnezeu ma va ajuta!!si asa va fi!
Ve-ti avea taria sa mergeti mai departe si ve-ti avea alt inger aici pe pamant. Credeti in Dumnezeu si o sa descoperiti in voi insiva o putere enorma ce numai voi o puteti scoate la suprafata! Nimeni altcineva. Nici o vorba nu e deajuns de puternica, nici un ajutor nu va va face sa mergeti mai departe.
Ve-ti avea taria sa mergeti mai departe si ve-ti avea alt inger aici pe pamant. Credeti in Dumnezeu si o sa descoperiti in voi insiva o putere enorma ce numai voi o puteti scoate la suprafata! Nimeni altcineva. Nici o vorba nu e deajuns de puternica, nici un ajutor nu va va face sa mergeti mai departe.
PUTEREA E IN VOI!
Stiti ce am facut eu la un an dupa ce I-am dat lui Dumnezeu bucata din mine?
M-am casatorit cu un barbat care avea 2 copii. Culmea baietei. Mama lor murise in acelasi timp cu baietelul meu la 32 de ani de cancer. Nu stiam, nu credeam si nu vroiam sa mai am copii. Si de 7 ani am gria de ei ca si cum ar fi ai mei. Alexandru are 21 de ani acum si Cezarel al meu are 12. Sunt o mama fericita acum. Am 2 baieti si o fetita care ma iubesc enorm si imi zis intr-una ca sunt"CEA MAI BUNA MAMA DIN TOT UNIVERSUL".
Am eu dreptul sa plang?Am eu dreptul sa ii cer socoteala Domului?Am eu dreptul sa clachez si sa imi plang de mila?
M-am casatorit cu un barbat care avea 2 copii. Culmea baietei. Mama lor murise in acelasi timp cu baietelul meu la 32 de ani de cancer. Nu stiam, nu credeam si nu vroiam sa mai am copii. Si de 7 ani am gria de ei ca si cum ar fi ai mei. Alexandru are 21 de ani acum si Cezarel al meu are 12. Sunt o mama fericita acum. Am 2 baieti si o fetita care ma iubesc enorm si imi zis intr-una ca sunt"CEA MAI BUNA MAMA DIN TOT UNIVERSUL".
Am eu dreptul sa plang?Am eu dreptul sa ii cer socoteala Domului?Am eu dreptul sa clachez si sa imi plang de mila?
NU. SUNT BINECUVANTATA CU 3 COPII MINUNATI.
AM CONTINUAT ACUM PT CA IERI NU MI-AM TERMINAT POVESTEA. SI DACA ACUM ARE UN HAPPY END, E PT CA DUMNEZEU M-A INVATAT SA LUPT.
AM CONTINUAT ACUM PT CA IERI NU MI-AM TERMINAT POVESTEA. SI DACA ACUM ARE UN HAPPY END, E PT CA DUMNEZEU M-A INVATAT SA LUPT.
Mi-am vazut copilul mult iubit o singura data pret de cateva secunde...
Parca dormea... infasat intr-un scutecas alb si asezat intr-o cutie de carton. Doamne cat de frumos era!o fata rotunjoara si un perisor negru... era un copil perfect normal, de 3,200kg. Nu am avut timp sa imi dau seama ce se intampla, nu am auzit ce vorbeau asistentele cu mine, nu stiu ce m-au intrebat. Nu puteam vorbi... l-au luat si l-au dus, iar privirea mi-a ramas spre usa, asteptam sa mi-l aduca inapoi sa il alaptez, caci pieptul meu clocotea si laptele puiutului se scurgea pe camasa de spital...
Parca dormea... infasat intr-un scutecas alb si asezat intr-o cutie de carton. Doamne cat de frumos era!o fata rotunjoara si un perisor negru... era un copil perfect normal, de 3,200kg. Nu am avut timp sa imi dau seama ce se intampla, nu am auzit ce vorbeau asistentele cu mine, nu stiu ce m-au intrebat. Nu puteam vorbi... l-au luat si l-au dus, iar privirea mi-a ramas spre usa, asteptam sa mi-l aduca inapoi sa il alaptez, caci pieptul meu clocotea si laptele puiutului se scurgea pe camasa de spital...
Peste cateva zile mama mea a venit cu un sicrias si niste hainute, fluturandu-mi-le in fata :uite ce hainute frumoase i-am cumparat!!!!!!!!!!DOAMNE!!! ea auzea ce zice? cata seninatate, se astepta sa ma bucur? sa ii multumesc? zambea si imi zicea ca asa e cel mai bine. Cum asa? asa fara pruncutul meu? si acum sunt consternata cand ma gandesc cum s-a comportat cea care mi-a dat viata si care ar fi trebuit sa stie ce inseamna un copil.
Am implorat-o sa mi-l mai arate odata, ultima data inainte de pleca de veci, fara a mai ramane o urma ca El a fost pe pamant. Nu a vrut. –„ Am legat cutia si nu o mai deschid”.........
Dupa nastere aveam 38 de kg
M-am tinut de pereti mult timp ca sa pot merge. Nu m-am putut lupta cu ea...
Acasa, familia mea il asteptau... bunicii mei au fost singurii carora le-a pasat. Bunicul, tata cum ii zic eu, a cautat o cruciulita si i-a pus-o micutului in buzunarel sa nu ii fie urat, sa nu fie singur pana ajunge la casa Domnului. Spre seara, sa nu vada toata lumea, l-au dus acolo, in locul unde ulterior eu mi-am petrecut fiecare seara timp de multe luni... la cimitir.
M-am tinut de pereti mult timp ca sa pot merge. Nu m-am putut lupta cu ea...
Acasa, familia mea il asteptau... bunicii mei au fost singurii carora le-a pasat. Bunicul, tata cum ii zic eu, a cautat o cruciulita si i-a pus-o micutului in buzunarel sa nu ii fie urat, sa nu fie singur pana ajunge la casa Domnului. Spre seara, sa nu vada toata lumea, l-au dus acolo, in locul unde ulterior eu mi-am petrecut fiecare seara timp de multe luni... la cimitir.
La cateva zile, bunica mea a chemat preotul sa imi faca molifta. Si a incercat sa vb cu preotul daca nu se poate face ceva pentru sufletelul ala mic. Preotul a fost radical-NU!!!NICIODATA!!!
"IART-O PE ROABA TA ALINA CARE A LEPADAT PE PRUNCUL SAU........."
CUM??????????
LEPADAT??????????DOAMNE?!!AM RENUNTAT LA TOT PT EL,M-AM LUPTAT CU TOATA LUMEA PT EL.NU L-AM OMORAT EU!!!LEPADAT???????????
Aceste vorbe imi rasuna in minte si acum dupa 7 ani!
De ce?
De ce in aceasta situatie religia nu are mila? de ce nu ne ajuta? de ce ne cufunda intr-un intuneric mai mare?
EI, ingerasii ce s-au dus sa vada soarele de sus, sunt inmormantati separat de toata lumea, ca cei care se sinucid. DE CE?CE VINA AU EI CA DOMNUL I-A VRUT ALATURI INAINTE DE VREME?DE CE SUNT STIGMATIZATI?DE CE CAND MA DUC LA CIMITIR PT VESNIICA POMENIRE, LA CAPATAIUL LUI PREOTUL NU MERGE?DE CE?
"IART-O PE ROABA TA ALINA CARE A LEPADAT PE PRUNCUL SAU........."
CUM??????????
LEPADAT??????????DOAMNE?!!AM RENUNTAT LA TOT PT EL,M-AM LUPTAT CU TOATA LUMEA PT EL.NU L-AM OMORAT EU!!!LEPADAT???????????
Aceste vorbe imi rasuna in minte si acum dupa 7 ani!
De ce?
De ce in aceasta situatie religia nu are mila? de ce nu ne ajuta? de ce ne cufunda intr-un intuneric mai mare?
EI, ingerasii ce s-au dus sa vada soarele de sus, sunt inmormantati separat de toata lumea, ca cei care se sinucid. DE CE?CE VINA AU EI CA DOMNUL I-A VRUT ALATURI INAINTE DE VREME?DE CE SUNT STIGMATIZATI?DE CE CAND MA DUC LA CIMITIR PT VESNIICA POMENIRE, LA CAPATAIUL LUI PREOTUL NU MERGE?DE CE?
Cu totii am prefera un drum lin si drept in viata. Dar, oare am sti noi sa pretuim fiecare clipa divina de la Dumnezeu daca totul ar fi roz?! Am sti noi sa ii iubim pe cei care ne iubesc cu adevarat, daca nu am pierde pe cineva drag?!
Drumul vietii mele de pana acum a fost ata de intortocheat, incat de multe ori am ezitat si luandu-mi un repaos, m-am simtit ca Sisif...
Drumul vietii mele de pana acum a fost ata de intortocheat, incat de multe ori am ezitat si luandu-mi un repaos, m-am simtit ca Sisif...
Nicicand nu m-am intors un pas inapoi; am privit in urma, am suferit, am plans, am zambit si am pasit cu multa incredere mai departe... UNDE????????????????................ Mai departe pe drumul enigmatic. Sunt sigura ca in multe gropi voi cade. Si sunt sigura ca ingeri invizbili ma vor invata sa zbor, si ma voi descatusa din nou din tot raul ce va vrea sa imi rapeasca sufletul.
DOAMNE!!! ITI MULTUMESC PENTRU FIECARE CLIPA DE FERICIRE SI PENTRU FIECARE CLIPA DE SUFERINTA. ACUM AM INTELES DOAMNE CA NIMIC NU E DE PRISOS. ACUM VAD DOAMNE CA SUFERINTA ARE UN ROST, SI PENTRU FIECARE CLIPA DE FERICIRE TREBUIE SA PLATESTI CU SUFERINTA MULTA. DA-MI MIE DOAMNE SUFERINTA MULTA, DOAR SA POT VEDEA PE FATA COPIILOR MEI ZAMBET.
Alina, mamica unui micut ingeras
Mergi sus