Simona 27.11.1988 - 27.12.2001
.jpg)
M-am tot gandit in ultimul timp la surioara mea care a murit acum 7 ani si un pic, la doar 13 ani. Mi-am adus aminte ca tata a scris multe poezii dupa moartea ei, nu mai scrisese din tinerete poezii si am simtit nevoia sa scriu aici una care imi place mult.... ca o scrisoare trimisa de Monela(asa ii ziceam noi, o chema Simona) de acolo din ceruri... e scrisa la cam 8 luni de la disparitia ei....
Monela Dumnezeu ti-a adus-o si pe Cristinica mea mica, stiu ca ai tu grija de ea acolo departe...
M-am mai gandit si eu sa va rog sa-i faceti un balon si surioarei mele Simona, dar stiam ca ar trebui sa scriu si despre ea si nu stiu de ce mi-e atat de greu... a murit de Sf. Stefan, a treia zi de Craciun, cand implinea 13 ani si o luna... lovita de o masina in fata blocului nostru... era doar mama acasa... cand a auzit masina si franele a simtit o durere profunda de parca a simtit ca fetita ei cea mai mica a patit ceva , a iesit in balcon a vazut-o intinsa pe strada si nu stie cum a coborat... pana a ajuns jos soferul o luase si plecase la un spital la 3 minute de casa noastra, cei de afara i-au spus mamei ca o dusese la alt spital, a plecat acolo, nimeni nu stia nimic nu venise nici un accidentat la urgente, a alergat disperata la celalalt spital.....
Dar era tarziu copilul ei murise, pe treptele spitalului in bratele celui care o lovise... lucra in cadrul armatei... se pare ca era si putin baut si avea si viteza.... dar.... mortul e vinovat, cand a venit politia masina nu mai era acolo... nimeni din familia mea nu a fost de fata la masuratorile facute... toate plangerile au primit acelasi raspuns... neinceperea urmarii penale, chiar si la tribunalul militar ploiesti...
Acum dupa atat timp oricum nu mai conteaza... nimic n-o sa o aduca inapoi... au ramas dorul si gandul ca acum ar fi fost studenta... a ramas in amintirea noastra ca-i placea sa danseze, ca i-ar fi placut sa se faca profesoara sau actrita de teatru, cum ne spunea mereu cantand si recitand cu peria de par in mana in fata oglinzii mare din holul apartamentului nostru, ca-i placeau mult copii...
Va multumesc ca m-ati ascultat... si pt tine surioara draga , ai grija de Cristina mica...
Gabriela, mamica ingerasului Cristina Maria si sora ingerasului Simona
SCRISOARE DE DEPARTE
Va scriu din departari albastre
Pe unde-s calatoare
Si vreau sa stiti ca printre astre
E greu de scris scrisoare.
Caci n-am hartie, nici condei,
Nici piatra sa m-asez.
Si n-am nici umbra unui tei,
Sa stau si sa visez.
Sa stiti mi-e tare dor de voi
Mi-e dor de casa noastra
Mi-e dor de frate si surori
De florile din glastra.
Mi-e dor de lumea ce-am lasat
Cea plina de pacate
Si-as vrea sa ma intorc in ea
Dar stiu ca nu se poate.
M-am saturat inger sa fiu
Si-as vrea sa fiu ce-am fost
Sa vin la voi, caci va iubesc
Si-acolo aveam un rost.
Mi-e dor de mangaierea voastra
Si de colegii mei, mi-e dor
As vrea sa merg din nou pe strada
Sa n-am cararea doar pe-un nor.
Si sa ma plimb cu bicicleta
Sa plec cu tati in turneu
Sa stau cu voi in seri de vara
Copil as vrea sa fiu mereu
La casa noastra de la tara
Sa mergem vara impreuna
Sa ne plimbam pe malul garlei,
Tarziu, in noptile cu luna.
Ah! Cate-as fi avut sa fac,
De timpul mai avea rabdare.
Mai programasem sa ma duci,
Vreo doua zile si la mare.
Dar toate astea sunt trecut.
Acum, eu sunt departe
Desi mi-e dor, nu va mai vad
Caci moartea ne desparte.
Si timpul trece-n drumul lui,
Uitarea-ncet s-asterne.
Si sterge urma ce-a ramas
Ca ploaia ce se cerne.
Celui ce viata mi-a curmat
Si n-are nici-o remuscare.
Cu sufletu-mi nevinovat
Ii daruiesc …iertare.
Acum inchei, caci nu doresc,
Sa va mai tulbur viata.
Uitati, ca sa puteti trai
Cat v-o mai tine ata.
Va scriu din departari albastre
Pe unde-s calatoare
Si vreau sa stiti ca printre astre
E greu de scris scrisoare.
Caci n-am hartie, nici condei,
Nici piatra sa m-asez.
Si n-am nici umbra unui tei,
Sa stau si sa visez.
Sa stiti mi-e tare dor de voi
Mi-e dor de casa noastra
Mi-e dor de frate si surori
De florile din glastra.
Mi-e dor de lumea ce-am lasat
Cea plina de pacate
Si-as vrea sa ma intorc in ea
Dar stiu ca nu se poate.
M-am saturat inger sa fiu
Si-as vrea sa fiu ce-am fost
Sa vin la voi, caci va iubesc
Si-acolo aveam un rost.
Mi-e dor de mangaierea voastra
Si de colegii mei, mi-e dor
As vrea sa merg din nou pe strada
Sa n-am cararea doar pe-un nor.
Si sa ma plimb cu bicicleta
Sa plec cu tati in turneu
Sa stau cu voi in seri de vara
Copil as vrea sa fiu mereu
La casa noastra de la tara
Sa mergem vara impreuna
Sa ne plimbam pe malul garlei,
Tarziu, in noptile cu luna.
Ah! Cate-as fi avut sa fac,
De timpul mai avea rabdare.
Mai programasem sa ma duci,
Vreo doua zile si la mare.
Dar toate astea sunt trecut.
Acum, eu sunt departe
Desi mi-e dor, nu va mai vad
Caci moartea ne desparte.
Si timpul trece-n drumul lui,
Uitarea-ncet s-asterne.
Si sterge urma ce-a ramas
Ca ploaia ce se cerne.
Celui ce viata mi-a curmat
Si n-are nici-o remuscare.
Cu sufletu-mi nevinovat
Ii daruiesc …iertare.
Acum inchei, caci nu doresc,
Sa va mai tulbur viata.
Uitati, ca sa puteti trai
Cat v-o mai tine ata.
Mergi sus