Ingerasul Danei 10.04.2005
Puisorul meu,
Pe 19 martie 2005 avea 3 saptamni doar, era acolo, in burtica, si nu stiam de existenta lui...ma simteam bine, exceptional, o stare pe care nu o mai traisem pana atunci...era primavara si se facuse cald, era primavara perfecta!
La un moment dat, din neatentia unui sofer, totul s-a schimbt brusc: am ajuns la spital cu fractura de bazin cu luxatie de genunchi, cu contuzii si echimoze...Medicii nu mi-au descoperit puiul care striga dupa ajutor!
Simteam ca se petrece cev in neregula, dar nu stiam ce.
O singura intrebare a medicilor m-a dus cu gandul ca as putea fi insarcinata : ''doamna, va stiti insarcinata?''
Aceasta intrebare m-a blocat, careva secunde nu am mai auzit si nici nu am mai vazut in fata ochilor...nu am stiut ce sa raspund. Am stat, m-am gandit cand a fost ultimul ciclu si am raspuns: ''Nu, nu stiu, nu cred', nu!''
Apoi a urmat o sumedenie de investigatii: tomografie, radiografii nenumarate, o ecografie, care ar fi trebui sa ofere un indiciu, doar ca doamna doctor era prea grabita sa mai vada ceva...a urmat gipsul si trei saptamni de imobilizare la pat si medicamente pentru combaterea durerilor, luate cu pumnul.
Abia imi scosesem gipsul, sa zicem ca lucrurile decurgeau normal, eram mereu obosita si fara pofta de mancare. Ma dadeam jos din pat cu greu si nu puteam sa mananc decat dupa ora 12...nu suportam sa vad nimic, nici macar lumina. Menstruatia imi intarziase, dar ma gandeam ca tot datorita accidentului si socului produs in momentul cand m-a lovit masina.
La indemnul unei prietene am facut un test de sarcina, cu toate ca il consideram inutil. A iesit pozitiv! Am mai facut un test si a iesit, bineinteles, pozitiv... Atunci mi-am dat seama ca situatia era grava! citisem pe un poster de pe usa camerei de la radiografie cadaca esti insarcinata trebuie sa nunti medicul radiolog pt ca apar complicatii... Stiam ca trebuie sa avortez...
Era vineri cand am aflat...tot weekendul am plans ai am privit indelung cele doua teste de sarcina pozitive...priveam cu neputinta cum orele se scurg si ma gandeam ca trebuie sa renunt la sarcina...si sotul meu si eu eram devastati!
Luni dupa amiaza am fost la un cabinet particular si medicul mi-a confirmat ca eram insarcinata, ca bebe nu e ok si ca trebuie sa fac intrerupere de sarcina!
A fost cel mai infiorator moment din viata mea: mi-am dat acordul sa imi omoare puiul pe care il asteptasem atat de mult si pe care il doream din tot sufletul!
Au trecut 4 ani de atunci si nu am mai ramas insarcinata, pt ca doamna doctor care a facut avortul nu a curatat cum trebuie si am facut complicatii...mai mult, in urma accidentului ovarul si trompa dreapta au fost atat de grav afectate incat nu mai pot fi functionale.
In vara anului trcut am facut histerosalpingografie dar nici acum nu avem niciun rezultat pozitiv in urma ei!
Timpul trece si bebe nu mai apare, in schimb a ramas un gol imens care nu a putut fi acoperit de nimic altceva, nici macar partial.
Viitorul fost tati, saracul, nici nu vrea sa auda de acest subiect, spune ca o s avem alt bebe...il doare prea tare sa poata deschide o discutie...eu am ajuns sa plang cand vad bebelusi !
Mi-as dori sa stiu macar ca acolo in cer, unde stiu sigur ca a ajuns, este bine! As vrea sa ii pot spune ca il iubesc si ca nu am vrut sa i se intample nenorocirea asta...as vrea sa stiu daca m-a iertat ca mi-am dat acordul sa fie scos de acolo din burtica...
Ma doarte foarte tare...ma doare tot, ma doare cand deschid ochii, ma doare cand respir, ma doare cand zambesc, ma doare tot timpul...oare se va termina vreodata?
Cred ca numai Dumnezeu din cer poate sti...
Oare ce greseala am facut sa o platesc cu viata primului meu copil? Oare am platit indejuns?
Va imbratisez cu drag pe toti, mamici si tatici de ingerasi si va multumesc pentru rabdarea voastra de a fi parcurs povestioara puiului meu!
Dana, mamica unui ingeras
Mergi sus