Ingerasii Cristinei Manole

"De 4 ani incercam sa avem un copilas, dar bebe se lasa asteptat. Se fac doi ani de cand am pierdut prima sarcina la 4 luni. Imi e atat de dor de burtica mea cu bebe drag. Plang mereu de dorul lui, dar o fac atunci cand sunt singura, nu vreau sa mai sufere si cei dragi pe langa mine.
De cateva luni fac tratament pentru a ramane insarcinata. A fost ultima luna in care am avut voie sa fac tratament, prea multi hormoni, va trebui sa fac o pauza lunga si se pare ca iar m-au navalit uratii. Plang si sunt atat de dezamagita. I-am spus si sotului ca nici luna asta nu a fost sa fie. Seara imi vine cu un test de sarcina acasa, il saruta si ma roaga sa-l fac. Mie imi dau lacrimile si ma gandesc ca nu are niciun rost, doar sangerez de doua zile. Insista sa il fac. E prima data cand cumpara un test de sarcina din proprie initiativa. A doua zi dimineata fac testul si apar imediat doua liniute. Sunt atat de uimita ca nu am nicio recatie, nu ma pot bucura. Ma duc cu testul la sotul meu si ii spun "cred ca e bebe". Imi spune ca stia ca e bebe, ca visase, dar cum el nu a crezut niciodata in vise nu mi-a spus. Suntem atat de fericiti. Dumnezeu ne-a zambit, a respirat odata cu noi.
Sun doctorul si-i spun ca am un test pozitiv si ca sangerz.Imi recomanda tratament si repaus la pat. La o zi dupa ce am inceput tratamentul s-a oprit sangerarea. A mai reaparut o sangerare usoara la 9 saptamani, iar repaus la pat, iar tratament. Sunt optimista, stiu ca bebe lupta si o sa fie bine."
Partea aceasta face parte dintr-un jurnal de sarcina, urma sa fie povestea venirii pe lume a puiului mult asteptat.

22 decembriem, facem ecografia de morfologie fetala, bebe este foarte bine, are 12 saptamani si 4 zile, toate masuratorile sunt bine, se agita tare in burtica.eu si sotul suntem topiti de dragul lui si povestim tuturor cum se zbenguia bebe la ecografie.
Vin sarbatorile de iarna, am cel mai fericit Craciun, sunt cu sotul si bebe drag in burtica.

Cu cateva zile inainte de Anul Nou, seara, am o greata puternica de-mi vine sa plang, ma trezesc a doua zi ca noua, fara pic de greata. In ziua de Revelion iara nicio greata, nici somn, nimic. Devin ingrijorata si-i pun sotului ca mi-e teama sa nu fie ceva cu bebe, a disparut greata, a disparut somnul. Ma cearta si-mi spune ca e normal sa treaca, doar am trecut in trimestrul doi.

 

Sunt din ce in ce mai nelinistita, in primele zile ale noului an sun doctorul si ma chema la un control.In drum spre spital sotul imi spune tare fericit ca a visat ca doctorul ne va spune astazi ca bebe este baietel. Asa era, dar nu stiam cu cata durere va veni aceasta veste.Intru in cabinet si ma intreaba cum ma simt. II spun ca sunt ingrijorata ca mi-a trecut greata, el zambeste si spune ca e normal, doar avem 15 saptamani. Facem ecografie si spune ca pentru el, dar cu voce tare "Se pare ca mamele simt ele ceva".

 

Am simtit ca se prabuseste cerul pe mine, mi-am dat seama ca lui bebe nu-i mai batea inimioara. Asa s-a dus una dintre cele mai dragi fiinte din viata mea, s-a dus o particica din mine, acum sunt mai goala. De sarbatori as fi vrut sa ninga, dar prima ninsoare a venit in ziua in care am aflat ca lui bebe nu-i mai bate inimioara. Nu stiam ca acei fulgi minunati vor aduce cu ei atata durere, tristete, goliciune.

 

Asta a fost povestea puiului meu drag, a unui fulg de nea ce s-a topit prea repede.

 

Analizele de laborator au aratat ca era un baietel, fara anomalii cromozomile.Nu am aflat de ce s-a dus, poate ca nu vom afla niciodata.

Ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de ei acolo sus!

Cristina, mamica de doi ingerasi in ceruri...dragii mamii

Fericiti cei ce plang, caci aceia se vor mangaia