Andrei 18.01.2009
Nu stiu daca am deschis bine subiectul, daca e locul potrivit... initial m-am gandit ca nu e bine pentru viitoarele mamici,ca le va face rau sa citeasca aceste randuri, pe urma,mi-am spus ca totusi, ar putea fi un punct de orientare,un subiect de meditatie sau pur si simplu un semnal de alarma!
As vrea din suflet si ma voi stradui sa nu fiu subiectiva, sa nu critic, sa nu trag concluzii.
Vreau ca aceste randuri sa fie un mare semn de intrebare, daca cineva crede ca poate raspunde avizat,sa o faca,alte comentarii, pro sau contra dar inutile, cred ca sunt de prisos.
Totul a inceput acum 9 luni.....cand sora mea, ne-a anuntat ca este in sfarsit insarcinata. Spun in sfarsit, pentru ca demult asteptam toti din jur acest lucru, iar ei nu erau hotarati deloc,desi sotul ei a implinit 40 de ani iar ea 32. Spunea mereu ca o are pe fii-mea, ca nu se vede in stare sa faca un copil, ca se mai gandeste, etc,etc....
In fine, vestea cea mare a sosit. Am mers la doctor. Toate bune, absolut bune, analize, stare generala, ecografie, toate aratau cat se poate de bine. Din pacate, medicul cu care am nascut eu, n-a satisfacut-o, i s-a parut superficiala doamna doctor, ca nu-i da suficiente explicatii, ca pare absenta. Am incercat sa o lamuresc, ca femeia are o experienta, ca poate stie ce are de facut, ca la 2 luni ce explicatii trebuie sa-i dea..... era hotarata sa mearga la alt medic.
Dupa indelungi cautari (gasise intre timp o doctorita de care am fost cu totii foarte incantati, dar din pacate activa numai la Euroclinic unde preturile sunt exorbitante), deci dupa indelungi cautari a gasit o doctorita tanara, care i-a placut cum trateaza problema in ansamblu. Prima reactie a fost de retinere, femeia nu avea prea multi pacienti, era la incept de profesie probabil, dar pe urma ne-am spus ca fiind tanara este inca imbuibata de carte, deci totul e ok.
In timpul asta sarcina avansa, fara probleme, fara greturi, fara pofte, fara stari de rau,copilul era nemaipomenit de bine, in parametrii normali, sanatos. Sarcina s-a dezvoltat frumos, sora-mea a luat in greutate exact cat ar fi trebuit, nu avea retentii de apa, nu se misca greu, lua vitamine in permanenta.
Va spun toate astea ca sa intelegeti ca discutam despre o sarcina cum nu toate femeile au norocul sa abia.O sarcina usoara, frumoasa si fara nici un fel de probleme.
Bun, se apropia luna a noua, cele 40 de saptamani s-ar fi implinit undeva intre 23 si 30 ianuarie, cam asta era DPN-ul. Pe 3 ianuarie a fost la control, i-a facut ecografie ,a monitorizat bataile inimii bebelusului, era totul ok, doar tensiunea usor crescuta. De a doua zi insa, totul a reintrat in normal, isi lua tensiunea zilnic, dar mai sus de 12-13 n-a mai urcat, deci pericolul trecuse, fusese ceva pasager.
Incepuse sa se miste greu, burtica era relativ mare, apasa pe nervul sciatic si o durea rau un picior, iar in ultimele zile i se umfla o mana.... chiar glumeam pe tema asta si ii spuneam toti ca prea a avut o sarcina usoara, trebuia sa simta cumva si ea greul.
Joi, pe 15 ianuarie a fost la ultimul control. Colul era inca inchis, dar doctorita a spus sa mearga acasa si sa nu mai ia No-spa (mai lua din cand in cand, avea usoare contractii), in schimb i-a dat niste supozitoare si Calciu. Cu indicatia ca astazi, 19 ianuarie, sa se prezinte cu bagajelul la spital, ca ea e de garda.
Nu i-a facut atunci ecografie, caci era aglomeratie la ecograf.
Ne pregatim cu totii, emotia creste, au loc ultimele pregatiri, avem o saptamana agitata, adu patut, adu carut, cumpara hainute, toate amanuntele care mai trebuie.
Ieri dimineata, 18.01.2009, in jurul orei 3, pusyketa se trezeste uda, i se rupsesera membranele. Telefoneaza la doctorita, dansa ii spune sa mearga la spital ca e totul ok si ca va veni si dansa mai tarziu, ca oricum e de durata.
Pleaca spre spital, emotia creste. Ajunge la spital, la camera de garda intra la control si vede cum domnisoara de acolo se schimba la fata: nu se auzeau bataile inimii lui bebe. Vine medicul de garda, monitorizeaza, face ecografie si..... ca un traznet, ca o bomba atomica, ca cel mai cumplit lucru pe care poti sa-l traiesti, i se spune verdictul: bebe e mort!!!!
De aici incepe calvarul nostru. O interneaza si o baga in sala de travaliu, alaturi de alte 5-6 gravide care se pregateau sa nasca. In fata ei un afis mare, cu un superb bebelus, scriind alaturi: "vrei sa ai un bebelus sanatos?"
O gasesc acolo, sfarsita, daramata, distrusa. Nimeni,nici un medic prin preajma, desi era deja ora 7. (ea ajunsese la spital in jurul orei 4 si jumatate).
Fac un pic de valuri pe acolo si se indura doamnele asistente sa o mute intr-o rezerva, ca sa nu mai suporte chinul psihic de a vedea cum altele nasc copii sanatosi.
Mi se spune ca la ora 7:30 trebuie sa soseasca doamna conferentiar si sa ies afara, ca nu ma va lasa acolo. Ii spun asistentei ca vreau sa-i vorbesc doamnei si sa intreb daca nu cumva o cezariana nu ar fi mai potrivita, ca sa fie scutita de trauma psihica de a se chinui sa nasca un copil mort.
Vine doamna conferentiar, abia pe la 8 si ceva, urla "sa iasa afara, nu are ce cauta aici" si din momentul acela usile ni se inchid in nas.
Am omis sa spun ca doctorita ei, dupa ce au vorbit la ora 3, nu a mai raspuns la telefon pana pe la ora 11....
De aici incolo, sporadic, ne sosesc vesti smulse pe langa un cant de usa, de la vreo asistenta, de la cine mai trecea pe acolo sau chiar de la pusyketa, atat cat mai putea sa vorbeasca: spitalul nu face cezariene la cerere (doar oare mai era cazul de cerere?), nu e bine sa se faca cezariana, ar trebui sa mai astepte doi ani pana la o urmatoare sarcina, daca e vreo infectie la copil, ar putea s-o ia si mama daca se face cezariana, ar fi o trauma in plus pe langa cea psihica..... epidurala? nu, caci exista riscul de hemoragie, daca copilul este mort. Cel mai bine si cel mai bine, este ca nasterea sa decurga normal.
In tot acest timp, insistam sa fie lasat macar sotul sau eu sa stam langa ea, este totusi un caz dureros si ea trebuie sa aiba un minim de suport moral. Ni se spune un NU categoric, politica spitalului nu permite asa ceva. Mai mult, de la 7 ianuarie, exista o regula interna, ca nici un medic sa nu intre in spital daca nu este de garda. Astfel incat, doctorita care i-a urmarit sarcina, nu a putut veni sa asiste la nastere.
Ne-a raspuns in jurul orei 11, socata de ceea ce ii spunem, avea copil mic,a pus tel pe silent, stia ca totul va fi bine si avea de gand sa se intereseze mai tarziu de nastere, de aceea nu a mai raspuns la telefon.
Vine medicul de garda (seful garzii,asa cum il numeau acolo), un tip arogant si persiflant, ii spune ca e totul ok (ce mai putea fi ok?) si sa aiba rabdare sa nasca normal, ca asa e mai bine. Il vede a doua oara pe cumnatul meu acolo si il da afara spunandu-i ca e nesimtit, ca i-a spus doar ca nu are voie.
Chinul a durat 12 ore, timp in care am mers acasa, caci acolo n-am mai putut patrunde cu nici un chip, unde ne-am jelit durerea si unde ni se sfasia sufletul gandindu-ne prin ce trece biata de ea. Mai culegeam informatii la telefon, sunam la cabinetul asistentelor, caci pusyketa n-a mai putut vorbi la un moment dat, informatii laconice, seci, uneori usor ironice....
In jurul orei 19 s-a nascut micutul Andrei, mort. Un copil superb, absolut superb si sanatos. Verdict: strangulat cu cordonul ombilical! Stupefactia si durerea e cu atat mai mare! Incredibil! De ce? De ce? De ce?
Incep aici, intrebarile mele care, repet, nu se vor a fi o acuza, o concluzie, sau o explicatie. Le voi insira aici exact de-a valma, asa cum imi vin in minte, fara sir, fara noima, explozii ce se fac auzite in gandurile mele.
De ce, daca nu i s-a facut ecografie joi i s-a dat sa ia Calciu? Putea fi copilul infasurat in cordon de atunci si Calciul (care se stie ca provoaca acele spasme asemanatoare cu contractiile) sa fie vinovat de finalul tragic?
Se da Calciu unei gravide fara sa fie monitorizata la spital? De ce trebuia sa nasca luni,astazi,daca termenul era intre 23-30 ianuarie? De ce nu a fost lasata sarcina sa fie dusa la termen? Si de ce sa nu nasca atunci cand pur si simplu ii vine sorocul? De ce nu i s-a dat Calciu incepand de astazi, la spital fiind?
Cine permite o politica cum este a acestui spital, ca medicul care ti-a urmarit sarcina sa nu aiba voie sa intre in spital cand nasti daca nu e de garda? De ce in asemenea caz tragic nu este ajutata pacienta lasand familia sa-i fie alaturi? Codul deontologic permite un asemenea tratament fata de pacienta si fata de familie? De ce nu se permite in toate spitalele din Romania (asa cum este la Municipal, de exemplu, inca de acum 15 ani) ca cineva din familie sa asiste la nastere?
De ce atunci cand a ajuns la spital nu s-a facut cezariana pe loc,poate copilul ar fi putut fi resuscitat (se pare ca nu murise de mult timp)? Oare numai in filme putem vedea o echipa de medici agitati sa salveze vieti? Chiar exista riscul unei hemoragii in cazul unei epidurale la bebe mort?
Oare era mai bine totusi sa se faca o cezariana pentru a fi scutita de trauma psihica de a se chinui sa nasca un copil mort?
Va rog mult, hai sa nu facem acuzatii, nu cred ca ar mai ajuta la ceva, hai sa dezbatem problema la rece, daca cineva mai gaseste o hiba in tot ce am povestit s-o spuna.
Poate a fost doar fatalitatea,poate a fost si o greseala pe undeva,dar hai sa incercam sa vedem lucrurile obiectiv.
Cine permite o politica cum este a acestui spital, ca medicul care ti-a urmarit sarcina sa nu aiba voie sa intre in spital cand nasti daca nu e de garda? De ce in asemenea caz tragic nu este ajutata pacienta lasand familia sa-i fie alaturi? Codul deontologic permite un asemenea tratament fata de pacienta si fata de familie? De ce nu se permite in toate spitalele din Romania (asa cum este la Municipal, de exemplu, inca de acum 15 ani) ca cineva din familie sa asiste la nastere?
De ce atunci cand a ajuns la spital nu s-a facut cezariana pe loc,poate copilul ar fi putut fi resuscitat (se pare ca nu murise de mult timp)? Oare numai in filme putem vedea o echipa de medici agitati sa salveze vieti? Chiar exista riscul unei hemoragii in cazul unei epidurale la bebe mort?
Oare era mai bine totusi sa se faca o cezariana pentru a fi scutita de trauma psihica de a se chinui sa nasca un copil mort?
Va rog mult, hai sa nu facem acuzatii, nu cred ca ar mai ajuta la ceva, hai sa dezbatem problema la rece, daca cineva mai gaseste o hiba in tot ce am povestit s-o spuna.
Poate a fost doar fatalitatea,poate a fost si o greseala pe undeva,dar hai sa incercam sa vedem lucrurile obiectiv.
***
Astazi, 19.01.2009, am vorbit cu doctorita ei.....intr-adevar, daca s-ar fi facut ecografie joi, s-ar fi vazut cordonul ombilical..... insa, nu putea sa treaca peste oamenii care aveau deja ecografii programate si asteptau acolo.
Chiar daca s-ar fi vazut cordonul ombilical, tot nu s-ar fi recurs la cezariana, ar fi fost doar internata si urmarite pas cu pas sarcina si nasterea. Cezariene nu se fac in acest spital decat in cazuri foarte foarte grave si de extrema urgenta.
(Medicul de aseara a spus ca in cazuri ca al lui Andrei, daca se produce strangularea, este la dispozitie numai un sfert de ora pentru a interveni si a salva copilul. Atunci cum se pupa asta cu cezariana in extrema urgenta si cu nasterea urmarita atent?)
La intrebarea mea, de ce i-a dat sa ia Calciu, de ce nu s-a asteptat ca natura sa-si urmeze cursul ci s-a provocat oarecum nasterea, doctorita mi-a raspuns ca acest Calciu nu provoaca nasterea, ci doar niste contractii, niste spasme ale colului si ca se da si pentru a se asigura calciul necesar copilului, dupa nastere. Tocmai avea un caz cu cordon ombilical infasurat, internata gravida de astazi de dimineata si monitorizata, dar asteptand ca nasterea sa decurga normal. Un alt caz, o alta gravida, care este peste termenul de nastere, ia calciu de 10 zile si nu se intampla nimic.
In ce priveste garzile, este o regula interna a spitalului. De ce sa ma mire? Directorul este economist, am vazut pe toti peretii... oare are habar ce inseamna relatia pacient-medic?
Ce sa mai zic? Poate medicii nu au gresit cu nimic, parerile pot fi impartite, repet, e greu sa fii obiectiv...
Chiar daca s-ar fi vazut cordonul ombilical, tot nu s-ar fi recurs la cezariana, ar fi fost doar internata si urmarite pas cu pas sarcina si nasterea. Cezariene nu se fac in acest spital decat in cazuri foarte foarte grave si de extrema urgenta.
(Medicul de aseara a spus ca in cazuri ca al lui Andrei, daca se produce strangularea, este la dispozitie numai un sfert de ora pentru a interveni si a salva copilul. Atunci cum se pupa asta cu cezariana in extrema urgenta si cu nasterea urmarita atent?)
La intrebarea mea, de ce i-a dat sa ia Calciu, de ce nu s-a asteptat ca natura sa-si urmeze cursul ci s-a provocat oarecum nasterea, doctorita mi-a raspuns ca acest Calciu nu provoaca nasterea, ci doar niste contractii, niste spasme ale colului si ca se da si pentru a se asigura calciul necesar copilului, dupa nastere. Tocmai avea un caz cu cordon ombilical infasurat, internata gravida de astazi de dimineata si monitorizata, dar asteptand ca nasterea sa decurga normal. Un alt caz, o alta gravida, care este peste termenul de nastere, ia calciu de 10 zile si nu se intampla nimic.
In ce priveste garzile, este o regula interna a spitalului. De ce sa ma mire? Directorul este economist, am vazut pe toti peretii... oare are habar ce inseamna relatia pacient-medic?
Ce sa mai zic? Poate medicii nu au gresit cu nimic, parerile pot fi impartite, repet, e greu sa fii obiectiv...
Va multumesc!
Brenda, sora Ralucai – mamica ingerasului Andrei
Mergi sus