Luca Ioan 21.05.2008
Luca Ioan... este ingerasul nostru.
Am scris povestea noastra, in iunie, pe site-ul Biancai. Apoi m-am inregistrat pe site-ul EMMA, cu scopul de a participa la una din intalnirile mamicilor de ingerasi. Am citit despre actiunea organizata pe 9 martie 2008, am vazut poze si, inspirati de gestul vostru, am cumparat si noi un balon pe care am scris un gand pentru Luca si l-am lasat sa se inalte. Am simtit ca acel balon este liantul intre noi si cel ce ne doream imens sa fie fiul nostru aici, pe pamant.
Prima intalnire la care am participat a avut loc in ziua in care se implineau 6 luni de singuratate, de pustiu si suferinta. Pe 21 noiembrie 2008 am povestit pentru prima oara, incoerent ce-i drept, atat de detaliat ce s-a intamplat. Mi-am luat atunci angajamentul de a scrie povestea aici si de a deveni voluntar EMMA. Cu cea de-a doua parte a angajamentului se pare ca m-am descurcat mai bine. Cat despre poveste ... m-am simtit usurata sa constat ca nu ma puteam loga pe forum (aveam un pretext sa aman J). Simteam ca nu voi putea scrie. Iata ca problema cu logarea pe forum s-a rezolvat (multumesc Lucia) ... de vreo saptamana - doua. Nu stiu de ce nu mai pot vorbi despre ingerasul meu.
Am primit de la EMMA o pernuta, pe care am asezat-o pe un raft plin de jucarii. O vad zilnic acolo si, chiar de n-ar fi, tot m-as gandi la sufletul pe care l-am pierdut.
Eu sunt vinovata ca Luca nu mai este cu noi. Am descoperit in urma unor analize ca "produsul de conceptie este grav malformat", atat de grav incat sarcina era neviabila si nu putea fi dusa la termen.
L-am asteptat 2 ani si jumatate, facand analize, tratamente, rugandu-ne si mergand la slujbe, la biserici cu icoane facatoare de minuni sau moaste ale sfintilor. Am ramas insarcinata cand nu mai speram si ne-am mobilizat toate resursele pentru a pregati venirea pe lume a primului nostru copil.
Am vrut sa merg mai departe, insa toti in jurul meu se impotriveau. Ma incapatanam sa cred ca Dumnezeu poate face miracole, ca a fost o greseala, doua, trei, ca nu mai exista nici un ecograf bun in Bucuresti si ca toti medicii se inseala.
Am aflat miercuri, 14 mai si am nascut natural miercuri, 21 mai. Au fost cele mai scurte 7 zile din viata mea. As fi vrut sa se opreasca timpul ca sa mai pot sta cu Luca, sa il simt, sa ii vorbesc.
L-am rugat neincetat sa ma ierte, am refuzat antidepresivele fiindca stiam ca-i fac rau... Desi stiam ce va urma, am facut tot ce mi-a stat in putinta ca ultimile clipe sa-i fie lipsite de influenta unor substante toxice...
Incercam sa-mi reprim disperarea, gandindu-ma ca voi avea la dispozitie toata viata sa-l plang, insa doar cateva zile alaturi de el; am vrut sa simta ca mami il iubeste nespus si ca ceea ce urma sa se intample, se intampla tocmai pentru a-l salva de suferinta si umilinta...
Conditiile in care am nascut au amplificat mult tragedia situatiei... din pacate nu mai sunt capabila sa povestesc ...
Se spune ca timpul le vindeca pe toate. Eu simt ca pe masura ce trece timpul imi este din ce in ce mai dor, ma simt din ce in ce mai singura, ranile sufletului meu nu se cicatrizeaza, ci sangereaza din ce in ce mai mult!
Regret ca nu am avut curajul sa duc sarcina pana la capat, indiferent care ar fi fost capatul. Puteam sa ii dau ocazia de a trai atat cat ii era sortit. Nu aveam dreptul sa intervin si simt ca, desi am avut acele cateva zile la dispozitie, am luat o decizie pripita.
Acum ma uit in urma si simt importanta pe care o are EMMA in viata unei gravide. Daca as fi stiut ce stiu acum, daca as fi avut drept exemple experientele voastre, poate ca acum nu as trai cu amaraciunea de a-l fi lasat pe Luca sa plece fara sa-mi iau ramas bun, fara sa pastrez o amintire.
Multumesc, Bianca, pentru toata caldura cu care ma imbratisezi de fiecare data!
Multumesc, EMMA, pentru rabdarea, intelegerea si gandurile bune pe care le oferi celor ce au nevoie de ele!
La multi ani!
Ma rog ca, in 2009, Dumnezeu sa sporeasca bucuriile pe care le aveti, sa readuca in vietile voastre bucuriile pierdute si sa va daruiesca bucurii neprimite inca!
Cu mult drag, Alina si Mihai Roman, parintii ingerasului Luca Ioan
Mergi sus