Bogdan Mihai 09.05.2008

Sunt si eu o mama de ingeras… Numele sau este Bogdan Mihai si s-a nascut ingeras la data de 09.05.2008. Au fost cel mai triste momente din viata mea. Ne-a incantat sufletul timp de aproape 34 de saptamani dupa care Dumnezeu a ales ca el sa-I slujeasca si asa i-a oferit aripi sa zboare la cer.
Trairile pe care le-am avut in acele momente nu cred ca le pot descrie in cuvinte si cred ca le cunoasteti si voi, mamicilor de ingeri… La momentul respectiv nu stiu daca am realizat ce se intampla cu mine. Au fost 3 zile chinutoare de stat in spital fara macar sa mi se dea un raspuns, fara macar sa am dreptul sa intreb. Nu departe de mine auzeam plansetele nou-nascutilor si parca imi imaginam cum va plange micutul meu. De abia asteptam sa-l tin in brate, dar n-a fost sa fie asa.
Timp de 3 zile am stat cu perfuzii, fara sa dorm si fara sa mananc mare lucru, fara umarul cald al sotului meu de care aveam atat nevoie si care nu era lasat sa ma vada. A 3-a zi au inceput durerile mari si in loc sa imi faca un ecograf, sau un control m-au trimis sa ma odihnesc in alt salon. In acea seara am aflat, in urma unei ecografii realizate prea tarziu, ca inima baietelului nostru a incetat sa mai bata.
Nici nu stiu cum sa va explic ce am simtit in acele momente… durere sufleteasca, ura, disperare, neputinta… e groaznic… parca simti cum cazi prada nebuniei, disperarii. Mi-am anuntat sotul care a fost nevoit sa intre fortat sa ma vada. Nu-i venea sa creada, plangea alaturi de mine ca un copil, dar in acelasi timp ma incuraja si imi dadea forta pentru ce va urma. Am nascut imediat dupa primirea vestii… si n-am putut sa imi privesc copilul… nu am vrut atunci si nu stiu de ce… cred ca m-am uitat doar o fractiune de secunde spre locul unde dormea linistit ingerasul meu… era micut…
Ce mult ma bantuie acea clipa. De ce nu l-am luat in brate sa-i spun cat de mult il iubesc, sa-i spun ca e cel mai frumos ingeras, sa-i iau manuta in mana mea si sa-I sarut fiecare degetel… Cel mai mare noroc, daca pot sa spun asa, sunt 2 fotografii cu micutul nostru pe care le-a facut sotul meu. Ma uit la ele si plang si imi reamintesc si ma gandesc si simt un dor nebun. Acum imi este mai greu decat mi-a fost atunci. Simt un gol imens care nu stiu daca il voi putea umple vreodata.
Voua… mamelor de ingeras… va doresc tot binele din lume si sa va ganditi ca va veni o zi cand ne vom primi ingerasii inapoi, iar pana atunci sa fiti sanatoase si sa le povestiti tuturor povestea voastra si cat de frumosi au fost copiii vostri.
Cu toata dragostea, Monica-mamica ingerasului Bogdan Mihai
Înapoi la "Ingerasii Nostri"