Estera
Draga Bianca, incep sa scriu aceste randuri si imi vine foarte greu. Am trecut prin viata, am 33 de ani si parca D-zeu m-a parasit. O experienta grea mi-a lasat in suflet un gust amar.
Fetita mea Estera a murit la varsta de 1 an si o luna in bratele mele . Ce poate simti o mama atunci cand copilul i se stinge in fata ei... o durere imensa in suflet si neputinta de a putea face ceva pentru el.
Mi-am dorit acest copil din tot sufletul, am fost cea mai fericita mama si deodata totul s-a naruit. Din cauza unui vaccin care i s-a facut in spital fetitei mele i s-a umflat manuta stanga. Nu stiam ce se intampla. I-am facut biopsie si a iesit cancer malign la varsta de 4 luni. Am stat internata 9 luni la spitalul Budimex din Bucuresti. De la varsta de 4 luni a inceput sa faca citostatice. De fiecare data cand i se facea cura, fetita mea suferea cumplit, tremura, parul a inceput sa-i cada, vomita, avea febra mare, intra in convulsii.
Dupa mai multe cure facute, care nu au avut nici un efect, medicii de acolo mi-au spus ca trebuie amputat bratul. Nu am acceptat acest lucru, eram innebunita, pana cand D-zeu mi-a scos in cale un doctor batra,n Pesamoska, care a fost singurul care a vrut sa o opereze. Am operat-o de 2 ori, dar nici de data aceasta nu a avut efect. Tumoarea s-a extins, nu se mai putea face nimic...
Cand alti copii se jucau cu jucarii si erau fericiti, fetita mea suferea pe un pat de spital in coma, iar eu stateam neputincioasa langa ea. Nu puteam sa fac nimic, doar sa ma rog bunului D -zeu sa o ajute, sa ii ia duerile mari pe care le avea. Ajunsese sa faca morfina, asa de mari dureri avea.
In loc sa fim sprijinite de sotul meu, el ne-a parasit- si-a gasit locul in bratele altor femei.
Fetita mea a suferit ca un martir si nu o sa pot niciodata uita acest lucru. Cateodata ma intreb de ce D-zeu le da unor oameni copii desi nu isi doresc, iar altora care isi doresc din toata inima ii ia la El.
Viata nu este dreapta.Vad copii abandonati , chinuiti care au nevoie de ajutor, cred ca trebuie sa le intindem o mana, sa le daruim o speranta in suflet. Eu stiu cel mai bine cum este sa pierzi un copil, trebuie sa luptam, sa ne rugam la bunul Dumnezeu sa ne intareasca si sa ne lumineze, sa ne dea puterea de a merge mai departe.
Pentru toate mamele care au pierdut un ingeras le doresc sa fie puternice, tari si sa lupte cu viata, sa nu uitam ca acolo sus este cineva care ne iubeste. Dumnezeu pe cine iubeste, incearca.
Mirela Neacsu, mamica ingerasului Estera
Mesajul a fost postat pe site in sectiunea „Mesajele dumneavoastra” in :
24 September, 2008 - 18:54 — Neacsu Mirela din Constanta - Fetita mea a suferit ca un martir
Mergi sus