25.01.1998. O iarna grea plina de zapada.
Spitalul obosit si murdar era plin de nou nascuti. Era duminica dimineata. Aproape intrasem in luna 9 a de sarcina si pruncul meu dorea sa cunoasca mai repede lumea.
Sarcina era in pozitie pelvian, drept pentru care am platit doctorului o eventuala cezariana (in spitalul acesta o comisie stabilea daca poti sau nu face cezariana, in nici un caz gravitatea cazului)! Ajunsesem la spital cu apa rupta, fara dureri si cu o fericire imensa in suflet ca in scurt timp imi voi vedea puiul.
Dupa o consultatie scurta medicul hotaraste ca nu poate fi o problema foarte mare pozitia pelviana a copilului si ma trimite in sala de nasteri pentru a-mi fi provocata nasterea. Am avut imediat contractii puternice si dupa vreo circa 2ore am nascut o minunatie de baiat, de2,5k, DAVID TIBERIU. Din cauza pozitiei si a travaliului copilul a primit la nastere scor afgar8.
Mi l-au aratat pret de cateva secunde apoi l-au dus la un incubator pentru ca spuneau ca este prematur si are nevoie de caldura. Initial m-a speriat acest lucru dar asistenta care se ocupa de salon m-a asigurat ca nu e nici o problema.
Din prima zi am fost langa el, l-am urmarit atent, l-am desfasat sa vad daca e intreg, i-am urmarit fisa medicala care sta la capataiul fiecarui copil, am pus o mie de intrebari si mi-AM FACUT O MIE DE VISE! INSA... TOATA FERICIREA MEA SI A SOTULUI MEU A DURAT 4 ZILE!
Intr-o dimineata cand am ajuns la alaptat copilul meu nu mai era in salon. Speriata am inceput sa-l caut si l-am gasit la terapie intensiva nou nascuti cu o asistenta langa el care il resuscita in urma unui stop cardio respirator. Cu privirea pierduta pe trupul pruncului meu am auzit vocea rece si indiferenta a asistentei care striga ca la o sluga „Du-te cauta preotul ca-ti moare copilu!!!” Copilul meu de 4 zile avea o problema grava si in spitalul judetean nici un doctor nu catadicsise sa vina sa vada ce s-a intamplat! Eram uluita, socata, paralizata de durere.
NU MAI PUTEAM SA REACTIONEZ. M-am tarat pana la un telefon sa-mi anunt familia! DAVID a ajuns sa fie consultat de un medic abia dupa 3ore de la stopul respirator, pus pe aparate si diagnosticat cu toate bolile din lume.
Intr-o jumatate de zi am aflat cel putin zece ipoteze care ar fi putut da nastere acelei situatii! Dupa12 ore de chin pruncul meu a hotarat sa renunte sa mai ramana in aceasta lume si dupa ce am reusit sa-l increstinam a plecat la INGERI!
PRIMA MEA MINUNE A AVUT VIATA 8 LUNI SI 4 ZILE!
Nici dupa 10 ani nu stiu ce s-a intamplat atunci .
Dar DUREREA A RAMAS ACEEASI !
Georgeta R.D., mamica ingerasului David Tiberiu
Mesajul a fost postat pe site, in sectiunea „Mesajele dumneavoastra”, in :
1 October, 2008 - 01:38 — GEORGETA R.D - DAVID TIBERIU-Prima mea minune!
Mergi sus