Ingerasii Danei

Ma alatur tuturor celor care si-au pus sufletul cu curaj pe tapetul acestui forum binevenit. Personal, cred ca si esecul dupa transferul embrionilor in cazul reproducerii umane asistate-RUA- (adica , in zicere populara) poate fi considerat tot un caz de pierdere a bebelusului pe care nu-l vedem niciodata.

Se stie ca-n ultima vreme cam toate studiile de specialitate care stau la baza alegerii unei noi legislatii de RUA converg spre recunoasterea embrionului drept fiinta umana inca din ziua in care este conceput in laborator.

Cand treci prin toate canoanele unei proceduri FIV (ca sa nu mai vorbesc despre experienta mai multor proceduri de acest gen, si toate esuate intr-un stadiu sau altul), care implica o investire umana totala (fizica, emotionala, financiara, mentala, etc., exitentiala, ce mai!), procedura pe care incerci sa o fructifici aici, trecand oceanul, si iar aici, iar embrionasii tai de care incepi sa te atasezi inca dinainte de a-ti fi transferati (pe care eu obisnuiam sa-i numesc floricele) nu reusesc sa se transforme in sarcina mult dorita, sau se transforma, dar numai pentru cateva zile, refuzandu-ti-se astfel dreptul de a trai maternitatea daca tot te afli pe aici pe pamant, chiar ca ti se cum zice Bianca Brad, si-ti vine sa abdici de la contractul a mai trai.

Si atunci ce faci ? Te certi cu tine insati, cu medicina, cu lumea, cu cei care ti-au dat viata, cu partenerul de viata, cu Dumnezeu, cu firul ierbii, cu florile, cu vantul si ploile... Si dupa aceea daca tot nu te impaci, CE FACI? Aici e marea drama a unei femei ca mine si ca multe altele carora le e dat sa treaca prin astfel de experiente cumplit de grele !

Sfatul meu e sa cauti sprijin profesional caci in societatea romaneasca asa cum e ea acum formata sau cum era si-n urma cu 10 ani cand eu am inceput-o pe acest drum extrem de greu, cei din jur, si aici ii includ chiar si pe cei din familie, nu sunt pregatiti sa o faca ori o fac in mod gresit ori nu stiu pur si simplu cum sa procedeze. Si astfel tu te afunzi in durerea ta, te izolezi, te imbolnavesti psihic dupa care fizic, te depersonalizezi, iti pierzi identitatea, gustul de viata si curajul de a te mai investi in orice gen de proiect chiar profesional (ajungi sa-ti spui: pai daca nici atat nu am reusit, sa devin mama, cum as mai reusi sa fac orice de acum incolo ?), te dezechilibrezi; practic mori in fiecare zi un pic. Si moare si ideea de cuplu...

Sprijin profesional sa cauti fara absolut nici o rusine (terapie cu psiholog) si intarziere, sa accesezi situri de acest gen unde sa gasesti trairi asemanatoare, intelegere, ascultare, identificare cu ceilalti care sufera la fel, sa te confesezi ori preotului ori cuiva de incredere daca vrei sa te salvezi si sa n-o iei razna. Daca as avea putere legislativa decizionala, nu as elibera autorizatie de functionare nici unei clinici de RUA private daca nu ar dovedi ca va oferi si servicii de psihoterapie, iar sectiilor de specialitate din spitalele de stat le-as impune oferirea acestor servicii pacientilor care se inscriu in programe de fertilizare in vitro.

Imi permit sa spun toate acestea deoarece le-am trait si stiu ca dintr-o fiinta curajoasa, sanatoasa, viguroasa, ambitioasa, frumoasa, am devenit o imbatranita sufleteste inainte de vreme. In fiecare zi incerc sa ma ridic, sa-mi pun ordine in ganduri si emotii, sa-mi creez o existenta fara apasare, cu viziune si in viitor caci el mai exista, sa redevin libera si sanatoasa asa cum ma stiu eu de mai demult.

Tot asa va doresc si voua semenilor sa aveti puterea de a merge mai departe cu capul sus. Mult curaj si sanatate!

Dana, mamica "mai multor floricele" ingerasi

Înapoi la "Ingerasii Nostri"