Alexandru Stefan 01.06.2002 - 09.06.2002
Buna, tuturor mamelor de ingeri!
Ma bucur mult ca a avut cineva aceasta initiativa minunata, ma intristez totusi ca a fost nevoie ca inca un copilas minunat sa plece acolo... sus .
Sunt o mamica acum de 35 ani... Ar fi tebuit ca acum pe 1 iunie sa ne pregatim sa-l sarbatorim pe ALEXANDRU - STEFAN, care ar fi trebuit sa implineasca 6 ani... ce trist ca mama ca in loc sa-i faci tort sa fi nevoita sa-i faci coliva... E cumplit.
Am avut o sarcina perfect normala, monitorizata timp de 9 luni, avand grija, exagerata, de copilasul din burtica pe care il astepta intreaga familie.
Cu o saptamana inainte de a naste am avut o sangerare si bineinteles am dat fuga la doctor. Ne-a spus sa stam linistiti, mi-a dat ceva medicamente si sa mai asteptam. Spre sfarsitul saptaminii (sambata) m-am dus la spital pregatita sa nasc. Chiar pe 1 iunie am adus pe lume un baietel de 2,8 kg si 48 cm. Totul a fost bine. Am nascut la ora 10, am fost la alaptat de 4 ori si parca presimteam ceva.
Tot timpul intrebam daca e ceva in neregula cu copilul meu . Nu, mi se spunea si chiar erau mirate de ce intreb. A doua zi la ora 6 dimineata a venit si vestea care avea sa-mi schimbe viata. Am fost chemata de urgenta la medicul neonatolog care mi-a spus ca baietelul meu numai are nici o sansa, suntem tineri, vom face altul... Am simtit ca ma prabusesc, ceva din mine s-a rupt in momentul ala pentru totdeauna. Totusi respectiva dna. doctor a facut tot ce a putut omeneste pentru Alexandru. Problema lui era ca nu i se coagula sangele. Am fost transferati la Grigore Alexandrescu, Alexandru la terapie intensiva iar eu intr-un salon departe de el. Aveam voie sa merg din 3 in 3 ore sa-l vad si sa nu stau mai mult de 10-15 min. Nu aveam voie sa-l iau in brate si de mangaiat il mangaiam fara sa ma vada asistentele ca riscam sa ma dea afara mai repede.
A fost cumplit, dar am zis ca suport orice numai sa fie bine. La o saptamana, tot sambata, medicul de garda ne-a zis ca daca vrem sa chemam un preot sa-l botezam. Am chemat l-am botezat si tot mai speram intr-o minune. M-am dus la el la vizita la ora 16 si mangaindu-l a facut hemoragie in fata mea. Am fost data afara imediat si ultimul care l-a vazut a fost sotul meu pe la ora 23 iar pe 9 iunie la ora 0.00 Alexandru era un ingeras.
Inainte nu intelegeam expresia "imi arde sufletul", acum o inteleg perfect . Si ce imi arde sufletul... La inmormintare mi s-a parut chiar ca are un zimbet, iar in biserica, cand mi-am luat ramas bun mi s-a parut mai cald ca niciodata, as fi vrut sa nu ma desparta nimeni niciodata de el.Sunt convinsa ca el are grija acolo de unde este de noi.
Am uitat sa va spun ca mai avem un baietel de 11 ani. Ii era frica mereu de tunete si fulgere dupa ce a murit Alexandru pana i-am explicat ca de fapt se joaca fratiorul lui cu el si din aceasta cauza se aud tunetele si fulgerele.
Viata merge inainte...
La un an adica pe 27 iunie, am nascut o fetita, Gabriela-Ioana, perfect sanatoasa.Si acum ma intreb de unde am avut puterea sa o iau de la inceput.
Am doi copii minunati, mergem toti la mormant la Alexandru si vorbim mereu cu el... Totusi ceva din mine s-a dus. O parte din inima mea este la Alexandru pe care il iubesc din tot sufletul meu.
Mesajul a fost postat pe site, in sectiunea „Mesajele dumneavoastra”, in :
28 May, 2008 - 10:26 — Luminita Miron - Buna, tuturor mamelor de ingeri
Mergi sus