Beatrice Mihaela
Si eu sunt mama de Inger. Cand am aflat ca am sarcina gemelara a fost o bucurie si o minune pentru noi. Nu ne asteptam.
La 23 de saptamani am aflat ca una din fetite nu se hraneste bine. Aparuse sindromul de transfuzor-transfuzat. La 25 de saptamani inca mai traia. La controlul medical mi s-a spus ca asa se intampla cu toate sarcinile gemelare: ca unul din feti este mai mare si unul mai mic. Dar nu mi s-a spus la ce avea sa duca acest sindrom.
La 33 de saptamani m-am internat de urgenta la spital, aveam hemoragie. In curand aveam sa aflu cumplitul adevar. Fetita, cum o numisem noi Beatrice Mihaela, murise in urma cu 2 - 3 saptamani.
Au urmat clipe de cosmar. Acum aveam si eu si fetita cealalta, care traia, Cristina Gabriela, viata in pericol. Riscam decesul datorita septicemiei. Dar Dumnezeu a avut grija de noi si a vrut ca noi sa traim. Acum suntem fericite, acasa langa tatic si fratior. Dar nu pot uita Ingerasul care a plecat fara ca eu sa pot sa o tin in brate.
Ma uit la Cristina Gabriela in patut si vad locul gol de langa ea, unde ar fi fost Beatrice Mihaela. Privesc hainutele, ar fi trebuit sa am cate doua din ele. Simt sufletul greu. Mi-au mai ramas fotografiile de la ecografie, unde o pot vedea si o pot tine la pieptul meu. Oh, Ingerul meu!
Mamica ingerasului Beatrice Mihaela
Mesajul a fost postat pe site in sectiunea „Mesajele dumneavoastra” in :
22 October, 2008 - 18:15 — Anonim - Privesc hainutele si fotografiile...
Mergi sus