Stefanut Alejandro    01.10.2008

Stefanut Alejandro este ingerasul meu nascut si decedat in acelasi timp... Pe data de 1 octombrie 2008. eu si taty am fost doi parintii fericiti timp de 9 luni, atat a durat FERICIREA noastra . au fost cele mai frumoase lunii din viata noastra eram coplesiti de atata fericire.. ne asteptam MINUNEA noastra ca fiind cel mai frumos dar de la viata. ne-am luat foarte in serios rolul de parintii si amandoi aveam grija de FAPTURA noastra mica ca sa simnta inca din pantecele mele caldura, dragoste, grija si viata ce urma sa o aiba alaturi de noi. totul a decurs frumos si bine pe perioada sarcinii pana in ziua in care l-am adus pe lume...MOOORT. au inceput contractile usor dureroase, si pe urma erau din ce in ce mai dureroase si mai puternice si simteam ca a venit ziua sa facem cunostinta cu bebyta al nostru. Ma incerca un sentiment de frica si totodata de fericire gandindu-ma ca in sfarsit imi voi tine in brate propiul meu copil. pe drum spre spital cantam >NOI MERGEM SA NE INTALNIM CU BEBE> Acolo ajunsi m-au bagat intr-o camaruta sa vada cum se desfasoara fatul. de la un doctor s-a ajuns la patru uitandu-se toti la acel ecran sosotiind lucruri deloc bune pentru mine. Atunci eu mi-am dat seama ca ceva nu este in regula si am intrebatiar o doctorita mi_a raspuns, iar eu am zis< CUUUM> iar ea mi-a raspuns< COPILUL TAU ESTE MORT> < ESTE MORT DE DOUA ZILE>.. offf doamne ca si acum imi aduc aminte ce momente sinistre au fost. m_au lasat acolo pe pat ca sa imi urluu durerea si sa il cheme sa-mi fie alaturi si sotul meu care el astepta si vorbea cu altii tatici romani in holul spitalului ca barza a venit si la el in noaptea aceea. in momentul in care l-am vazut pe sotul meu plangand c-a un copil de durerea ce i-a sfasiat sufletul in doua , durerea mea era si mai mare de suportat . a venit repede la mine , m-a luat in brate eu urlaaaaaaaaaaaaaaam el urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. ii strigam cat ma tinea gura ne mai tinand cont ca eram totusi in spital < BEBE E MOOOOOOOOOOOORT, COPILUL NOSTRU EEEEEEEEEEEE MOOOOOOOOOOOOOOOOOORT, EEEEEEEEEE MOOOOOOOOOOOOOOOORT. NU MAAAAAAAAAI POOOOOOOOT. DEEEEEEEE CEEEEEEEEEEE DOOOOAMNE, DE CEEEEEEEEEE??????????/ > si atunci a venit si m-au luat si m-au dus ca sa-l SCOT ...MORT... nu m-au ajutat , nu mi-au facut nimic ca sa ma ajute. erau 4 doctori si priveau cum imi dau sufletul acolo. doar o doctora imi spunea SI sotul meu care plangea langa mine tinandu-ma de mana si vorbea cu mine cum putea el mai bine si frumos. in sfarsit ... am reusit c-a sa il scot si atunci m-au intrebat daca vreau sa il vad. nu am putut ..mi-a fost frica, groaza sa il i-au in brate asa stiindul MORT. ACUM IMI PARE TARE RAU SI REGRET NESPUS DE MULT CA NU AM FACUT-O. am plecat acasa cu mainile goale, lasandu-l acolo . nu am sa stiu niciodata cum a aratat fiinta care trebuia sa ma strige MAMA. ma astept_au toate lucrusoarele lui cumparate cu atata dragoste. a plecat si ne-a lasat pe noi aici ca sa ne chinuim pe zi ce trece mai mult. am vrut sa ma duc langa el ca sa nu fie singur si ca mami sa aibe grija de el asa cum a promis, acolo sus, dar sotul meu mi-a spus< pe mine cui ma lasi> < ca doar pe tine te mai am> am inteles atunci ca moartea mea nu ar fii o solutie ba din contra isi provoca mai multa durere . si am hotarat sa sufar aici pe pamant alaturi de el. sper ca d-zeu sa-si intoarca fata catre noi si sa ne ofere si noua un copilas sau doi ca sa ne bucuram de ei. sper ca povestea mea sa nu va fi plictisit deoarece stiu ca a fost cam lunga. dar prin voi mamicile de ingeri imi pot exprima durerea ce o port in mine zi de zi. doar voi ma puteti intelege , deoarece purtam aceasi cruce toate. va doresc la toate pe viitor copii sanatosi si frumosi si mai ales sa va bucurati de ei. va pup dulce pe toate.

STELIANA, din SPANIA, mamica lui Stefanut Alejandro

Înapoi la "Ingerasii Nostri"