Darius Andrei 15.07.2008 - 16.08.2008

....mult mi-am mai dorit un copil...normal...visam sa am un baietel...asa mult imi doream unul, vorbeam si cu fostele mele colege de la facultate, erau deja insarcinate, sau aveau copii, eram casatorita, dar bebita intazia sa apara..pana intr-o zi...cand am simtim ca am ramas insarcinata...am cautata atatea informatii despre primele semne ale sarcinii...ca am ajuns sa scriu la un forum, eram la o odisee unde mi-am facut multe prietene, unde ne discutam rezultatele analizelor...asa-mi placea cand ma puneam in pat seara si misca...atata fericire simteam

...in luna a 5a am aflat ca e fetita...si m-am bucurat enorm..am inceput s caut..carucior roz, hainute, cam tot ce trebuia, lenjerie de pat...cand, la ultimul control...aflam ca de fapt..E BAIAT!!!...am plans atunci, nu stiu de ce, parca as fi pierdut o fetita, numai doctorul ma consola si-mi spunea: ''e perfect sanatos copilul...lasa ca-i mai bine ca e baiat...asa greu se face unul, eu stiu ca am fata...!!"

...apoi...imi tot venea in gand ca eu o sa am fetita...ce o sa se intample cu baiatul????...era un gand care imi venea mereu in cap Apoi, ma gandeam mereu la visele mele...mereu visam ca el merge inaintea mea...dar eu nu-l prind....am visat furtuna, am visat apa ce-mi lua baiatul...

Poate nu am dat atentie deoarece eu am stiut ca e fetita...si eu visam mereu baiat. A venit ziua de 15.07.2008...cu emotii am mers la spital, eram programata la cezariana...aveam pregatite 2 nume, daca era fetita Timeea Cristina, daca era baietel, Darius Andrei...la 14:48 se naste;DARIUS ANDREI..un baietel de 3150g, 50cm, apgar 10...dar eu nu-l prea auzeam...citisem ca la nastere ei tipa f tare, Darius abia daca il auzeam...mi-l aduc sa-l sarut...numai ca eu intreb "de ce e mov?????"..apoi l-am sarutat pe toata fetisoara lui...asa plangea micutul de el...dar ei m-au linistit, mi-au spus ca e normal sa aibe aceasta culoare la nastere...asa ca am fost fericita...

Si tatal lui a fost foarte fericit...pana peste 2 zile...cand vine dr neonatoog si-mi spune ca nu-i place cum aude inimioara lui..poate fi un suflu sistonic..dar mai bine ma transfera la maternitate, eu nascand la o clinica particulara din Brasov.

De atunci a inceput disperarea...frica...plansul, urletele de durere nemarginita...neputinta...am aflat ca are o malformatie la inima..TRANSPOZITIE DE VASE MARI....cum????..de ce nu a vazut dr la ecografii????...la atatea teste facute de mine????...sunt intrebari care nici azi nu au un raspuns..

...a treia zi de viata, este transferat la Institutul de boli cardiovasculare si transplant din TG Mures...cu elicopterul...eu nu am avut voie sa merg cu el...asa ca operata...a treia zi am mers cu masina la Tg Mures...

...cum am ajuns am aflat ca a facut 2 stopuri cardiace...l-au oprit pe sot in acea noapte in spital...nu au crezut ca va trai pana a doua zi...dar a trait...a trait o luna...o zi...si o ora....

...ce a urmat???...nu pot sa descriu...pentru ca nu as putea sa redau frica, disperarea, grija, tremurul.. Cum sa descriu cum imi batea inima????..cum sa descriu cum tremuram de atata frica????? Cum sa descriu cum abia mergeam si plangeam in hohote???? Cum sa descriu urletele de durere??????

Intr-o zi de sambata, 16.08.2008...dimineata la ora 6 eram atat de obosita, de atatea nopti nedormita...era programat pentru a doua interventie chirurgicala luni 18.08.2008..prima fusese un succes...dar...acum nu se mai simtea bine, i-au facut un eco...si atunci am auzit disperata tipatul doamnei dr. "chemati-i pe cei de la Institut..se inchide mixul"..stiam ca daca se inchide...MOARE!!! ...a fost transportat un etaj...am ajuns acolo...mi-au spus ca intra cu el in operatie...ca sansele sunt minime...ca ei il baga in operatie..pt ca oricum moare...poate..poate...mi-au spus sa-mi sun sotul...sa vina..

..si m-au lasat sa intru la el....Doamne cum plangeam..asa il pupam..si-l mangaiam...si-l rugam sa nu plece de langa mine..ultimul sarut..i l-am dat pe manuta....am stiut ca este ultima data cand il vad viu..am stiut...nu ma puteam opri din plans...voiam sa opresc timpul...Ma rugau sa ies din salon ca trebuie sa-l duca in sala de operatii...faceam un pas catre usa...si doi inapoi la copilasul meu....m-au dus asistentele afara...plangeau si ele cu mine...si apoi a inceput asteptarea...acea zi..16.08.2008 a fost si cred ca va ramane cea mai lunga zi a vietii mele....au intrat la 10;00 in oparatie...si la ora 19:40 au iesit sa ne anunte ca a murit...Ce-am simtit atunci????..nu stiu...nu mai stiu..ca atunci totul s-a prabusit...de atunci nimic nu mai are sens...

Din acea zi nu mai am viata, nu mai traiesc...doar ma misc fara vreun sens...merg la mormant sa-i duc flori...multe flori...sa-i aprind lumanari...si sa-l plang...

Nu pot descrie cum l-am vazut, cum am mers sa-i luam sicriul..cum si-au batut joc de noi cei de la morga...ne-au lasat de luni pana marti in Tg mures...sa ne plimbam cu sicriul in masina...pt ca nu ne-au dat copilasul...

...il visez...ma mangaie..pe maini si pe obraji...atat mi-a mai ramas...sa-l plang...si sa-l visez...
..maine e ziua mortilor, acum plec sa cumpar o coronita si flori...vreau sa-i fac eu coronita frumoasa...si maine sa merg din nou la mrmant..si sa-l plang....sa-l plang....pentru ca mi-a luat tot aceasta nenorocire....

Mami te iubeste mult ingerasule....atat de mult!

*****************************************************************************

Nu stiu cand am ramas insarcinata cu Flavius, nu-mi aduc aminte, stiu doar ca nu a fost nimic planificat, ca ne-a luat total prin surprindere. Era martie si trebuia sa-mi vina ciclul, am vazut ca intarzie dar nu-mi faceam griji, erau doar 7 luni de la nastere...si noi nu ne aducem aminte nici azi cand l-am conceput...credeam ca este o dereglare de la nasterea lui Darius..
Am cumparat un test de sarcina...ma gandeam "uite pe ce arunc eu banii " si l-am facut cand am ajuns la servici..dar am uitat de el intr-un sertar pentru o ora, o ora si ceva..
Apoi deschizand sertarul l-am vazut, m-am uitat..2 liniute...mi-a stat inima...nu avea cum sa fie adevarat...era imposibil. Il sun pe Cristi, sotul meu si-i zic..." am in mana un test de sarcina pozitiv" el "ha-ha-ha...pai cum?"..."nu stiu ",zic
Mi-am sunat prietena si i-am spus...nimeni nu se astepta la asta..mi-a adus ea la servici un test de sarcina..l-am facut...parca..parca se vedea si a doua liniuta, mult mai slaba...il sun pe Pustache, sotul meu, si-i spun sa-mi cumpere si el un test...
A doua zi mai fac unul...pozitiv...eram fericiti amandoi, dar am decis sa nu spunem nimanui..stiam noi doi si fetele de pe un alt forum.

Si a urmat o perioada plina de framantari, griji dar si multa spernta in inima, ganduri frumoase spuse in soapta nu cumva sa ne auda careva si sa se intample iar vreo nenorocire.
Am luat hotararea sa merg sa nasc la Tg Mures la medicul meu de acolo, cel care mi-a salvat viata pe cand eram in spital cu Darius, pentru ca atunci in urma operatiei facute la o clinica particulara din Brasov am facut complicatii care mi-au pus viata in pericol.
Am ajuns la dl dr. Usurelu Sergiu un frumos si jumatate, cam smecheras el asa, dar un super profesionist! Nota 10!
Stia si el de Darius si nu voi uita ca la prima ecografie cand am vazut "Flavius-punctuletul" ne zambea mie si lui Cristi si ne spunea ca abia asteapta sa ni-l puna pe bebe in brate, sanatos.
Mult m-am mai gandit la momentul nasterii si tare frica mi-a mai fost, plangeam si ma framantam. Mi-am dorit sa fie baietel si a fost.
De data aceasta nu am mai riscat nimic, am intrat la 3 luni si jumatate in risc maternal, de atunci stau acasa, de atatea ori m-am plictisit, de atatea ori mi-am facut fel si fel de ganduri...dar speram...speram ca de data asta va fi bine..
Nu am stiut ca poate fi si atat de bine, pentru ca a venit 30 octombrie, cand eram programata la cezariana. Doamne ce frica imi era...si lui Cristi ii era, azi recunoaste asta, atunci nu voia, desi se vedea ca se teme.
Am ajuns acolo, la spitalul de unde l-am scos pe Draius mort....si repede s-a desfasurat totul, m-au internat la 9 fara ceva iar la 11:05 i-am auzit glasul lui Flavius...urla destul de tare ca l-au auzit de afara Cristi, sotul.
Operatia a decurs perfect, de fapt cred ca mai mult decat perfect, am ras mult in timpul operatiei cu toata echipa de acolo.
Nu-mi venea sa cred ca e sanatos, ca urla, ca este roz , ca este al meu si ca-l voi lua acasa.
Si l-am luat acasa...si ne bucuram de el, de minunea ce ne-a trimis-o Darius.
Flavius este minunea noastra, am plans mult cand l-am pus in patut, acasa..si eu si Cristi...Doamne...ce pierdusem...atunci parca a fost si mai greu...atunci am simtit si mai tare pierderea lui Darius....pentru ca si el a avut atat de multe lucrusoare pregatite..de care s-au bucurat alti copilasi.
Asa cred ca va fi mereu, ma voi bucura ca-l am langa mine pe Flavius si voi plange ca l-am pierdut pe Darius.
Cred ca pe lumea asta cel mai de pret lucru si cel mai maret si glorios este un copil.
L-am dus pe Flavius la cimitir la fratele lui...si a dormit...asa de linistit..era asa greu, unul dormea linistit in scoica...altul....de fapt, era acolo un mormant atat de mic...
De multe ori ma gandesc ca ei se cunosc, poate mult mai bine decat imi pot imagina eu.

Acum Flavius doarme, este linistit, este sanatos si e langa mine, ma gandesc ca si Darius e langa mine, altcumva, dar este aici, se roaga poate la Bunul Dumnezeu pentru noi. El este ingerasul meu iubit.
Ei amandoi sunt baietii mei, amandoi atat de speciali, ii iubesc enorm si ma rog pentru amandoi.

Aceasta este povestea noastra, sper ca de acum povestea sa continue frumoas, in liniste, sa am o fasmilie unita si sanatoasa.

Povestea pe forumul E.M.M.A.

Înapoi la "Ingerasii Nostri"