Gloria 18.12.1996 - 10.07.2004
Nirvana si Suraj (gemeni) - dupa 2004,la cateva zile inainte de Pasti
Optim(a) - dupa 2004,in iunie
Am citit de multe ori povestile, am citit, am inchis, am revenit...uffff... greu imi gasesc cuvintele... m-au impresionat mult... mult de tot... da... avem momente cand credem ca gandurile noastre negative au ucis fiinta draga... multe complexe de vinovatie... uneori apar din inconstient multe lucruri de care si noi ne speriem... sunt ale noastre sau sunt induse de scoala, religie, societate, parinti? cine mai stie???? important este ca trebuie sa ne eliberam de acest trecut,care e doar un trecut si atat... nu se mai poate face nimic cu el, raman doar amintiri, imagini, interpretari... eu sunt in cautarea acelei „eliberari” si cand o voi gasi va voi anunta si pe voi!
Cica pentru a vedea viata trebuie intai sa vedem moartea... s-o intelegem, s-o simtim, s-o acceptam... bine, bine, asa o fi... dar unora prea le da cu carul si nu cu paharul... dar cine suntem noi sa judecam? noi suntem doar niste bucatele mici, dintr-un intreg numit Dumnezeu, natura sau univers... sau fiecare cum vrea... noi trebuie vrem nu vrem sa luam ce ni se da,asa cum ni se da, bun sau rau, bun si rau si important este ce facem si cum facem cu ceea ce ni s-a dat, cum reusim sa facem fata acelei probleme... dar sa nu uitam sa zambim celor dragi, unei flori, unui copac, unui animal, oamenilor de pe strada... si cel mai important sa avem grija de noi pentru cei de langa noi pentru ca daca ne adunam puterile putem sa facem o lume mai buna.
Trebuie sa avem incredere in propriile noastre posibilitati interioare, sa pastram legaturile de afectiune cu noi si ceilalti si vom evolua doar atunci cand vom accepta esecul. Un proverb chinezesc spune: „nu putem impiedica pasarile nenorocirii sa zboare, dar le putem impiedica sa-si faca cuib in parul nostru”!!
Draga mea Cami, tu mi-ai dat putere sa pot scrie cateva randuri despre drama vietii mele si-ti multumesc! dar ele se pare ca nu au sfarsit... mi-as dori o lume in care sa existe numai pace, armonie, iubire... multa, multa liniste si intelegere... dar e o utopie, pentru ca unde e bine e si rau, unde e viata e si moarte... ah... inteleg, dar nu pricep... soare-nori... asa sunt si sufletele noastre... dar sper ca intr-o zi cumva, de undeva, o minune si apele se vor limpezi... iti doresc tot binele din lume!
Dupa intalnirea cu mamele de ingeri din octombrie 2008 lacrima ne-a scris :
Multumesc Bianca pentru seara speciala pe care ne-ai oferit-o, multumesc tuturor celor care au participat si m-au ascultat, desi nu mi-a fost usor... dar am avut o asa putere sa povestesc, habar nu am de unde, acolo alaturi de voi mi-a fost mai usor... acolo alaturi de ingerasii nostri carora le-am simtit prezenta alaturi de noi si care mi-au dat puterea sa vorbesc si sa spun ca Gloria a existat odata fizic, iar acum e alaturi de mine, de voi spiritual... multumesc Codruta pentru sprijinul moral pe care l-am primit de la tine intelegand ca a fost un accident stupid pe care nu puteam sa-l evit........ offfffffffff..... .multumesc Bianca pentru ca m-ai ajutat cu intrebari pentru a putea vorbi... si ce pernuta draguta am primit... multumesc Ana, desi in locul ei as fi dorit s-o strang in brate pe Gloria cea fizica... mutumesc Love pentru floricica... multumim si pentru prezenta d-nelor psiholog... pacat ca timpul nu ne-a permis sa vorbim mai mult despre „simptomele” care apar dupa trauma si cum le depasim... pentru ca acum iarasi nu mai am puterea sa vorbesc despre durerea mea... s-o astern pe hartie... dar stiu ca atunci cand voi avea puterea s-o fac fara furie si fara durere,atunci sunt pe calea cea buna... acum scriu si am numai „fluturi” in stomac... imi vine sa sterg tot ce am scris pana acum si sa pastrez din nou tacerea o buna bucata de timp, sa ma cufund in munca si negare............... Multumesc si celor care nu au fost prezente acolo,dar au fost cu sufletul alaturi de noi.....
O vorba spune ca „nimic nu se pierde totul se transforma”/„nimic nu e intamplator”, mult timp nu am inteles aceste vorbe, dar daca studiem in adancime aceste vorbe nu sunt aruncate la intamplare... cand avem o zi proasta, cand un prieten ne-a tradat e bine ca a facut-o pentru a ne trezi din inconstienta, din acel somn in stare treaza care domneste in noi, pentru a ne da seama ca noi i-am creat iluzia de „om perfect”, cand ziua e proasta e ca si cum am avea temperatura care ne da de stire ca ceva nu functioneaza bine in organism, dar nu stim ce, asa si psihicul da de stire ca ceva nu functioneaza bine in relatia cu noi sau cu ceilalti... iar despre transformari eu cred ca ingerasii nostri sunt langa noi sub alta forma, dar noi nu-i vedem, si au menirea lor, dar noi nu le auzim „glasul”, dupa cum si EMMA are un cuvant de spus si are menirea ei, pentru ca daca nu era ea, acest site nu ar fi existat niciodata, e greu sa crezi, dar e ADEVARAT.
Lacrima, mamica de ingeras
Mergi sus