Bebe Boom 

Draga Bianca, existenta acestei pagini de web este un lucru extraordinar pe care l-ai facut si asta pentru azi am avut o dezamagire teribila.

Am povestit unor colege ce mi s-a intamplat si m-am lovit de o nepasare si o neintelegere totala si o replica de genul "faci altul". Daca n-ati fi fost voi mamicile de inger as fi urlat in mine de durere fara sa pot spune nimanui ce simt si fara sa fiu inteleasa vreodata.

Nu ma consoleaza faptul ca sunt atat de multe mamici de inger care de care cu povesti mai triste, ci faptul ca cineva te asculta si stie prin ce treci. Imi doresc ca toate cele ce ne intalnim pe acest site sa ajungem sa spunem povesti frumoase despre copii nostri vii, nu sa ne rugam pentru ingerasii nostri.

Mi-as dori sa pot alina si consola pe toata lumea, dar nu stiu inca s-o fac nici pentru mine. Va multumesc ca imi sunteti alaturi si cand voi mai prinde putere am sa incerc la randul meu sa fiu si sprijin pentru alte mamici nefericite.

---------------------------------------

Draga Bianca, au trecut cateva luni de la nasterea de cosmar. Abia acum sunt ceva mai in stare sa vorbesc despre asta. Am sa spun povestea mea care mi-a adus de doua ori numai tristete si durere: odata pentru ca bebe-boom a murit si a doua oara pentru ca am fost pedepsita la serviciu pentru ca am vrut sa am un copil.

Dar sa reincepem istorisirea. Am ramas gravida in octombrie 2007 dupa doua sarcini pierdute si fercirea mea a fost imensa. Imi doream enorm acest copil, cu fiecare celula din corpul meu. A fost inceputul unei sarcini de cosmar care din start a debutat cu dureri, contractii, stari de rau si imposibilitatea de a manca mai nimic.

Am mers la serviciu (lucrez intr-o institutie foarte puternica al carei nume nu-l dau pentru ca mi-e teama ca acest lucru sa nu se intoarca impotriva mea) si am comunicat directoarei mele ca sunt gravida si ca am probleme cu sarcina, ca voi fi nevoita probabil sa merg mai des la medic si chiar sa o duc la termen stand acasa. Mi-a raspuns ca nu e nici o problema ca si ea a dus sarcina tot asa, mai mult prin spitale si sa merg sa ma ingrijesc. Zis si facut. A trebuit cu toate astea sa muncesc sambata ca sa pot lua recuperari si nu cele 2 zile platite acordate oricarei gravide pentru controale medicale asa cum scrie la carte.

Medicul meu meu a decis ca sarcina e cu risc mare de avort si avand in vedere cele 2 pierderi dinainte trebuie sa stau la pat. Acesta a fost inceputul. Cand am sunat sa anunt acest lucru sefa mea mi-a transmis rastit ca statul in medical o sa-mi aduca concedierea curand. Am cerut medicului o scrisoare medicala in care sa se confirme starea mea, dar nimeni nu a vrut sa o vada si sa o ia in seama. I

n acest timp la fiecare suparare si stres copilul meu se rasucea in mine ingrozitor, contractiile continuau si nu dormeam noptile de frica: si ca pierd copilul si serviciul. Amenintarile au continuat, bebe-boom se zbatea efectiv in burta mea. Eram hartuita si eu si sotul meu si amenintati ca voi fi prima pe lista concedierilor. Am incercat din rasputeri sa ignor toate astea si sa reusesc sa-l aduc pe lume pe bebe-boom, dar era prea tarziu. De la atatea rasuciri in burtica cordonul s-a innodat, bietul bebe n-a mai putut respira si a murit cu 2 zile inaintea sa-l nasc.

A urmat travaliul lung de 27 de ore si apoi agonia in care m-am zbatut sa nu ma rup in doua de durere, sa nu urlu ca un animal injunghiat, agonie din care inca nu pot sa ies. Cu toate astea m-am adunat si la sfarsitul concediului de materninate, pe care am fost nevoita sa-l iau intreg pentru refacere fizica si psihica m-am intors la munca.

La nici o luna am fost chemata de directorul regional sa -mi spuna ca am fost evaluata si ca nu mai corespund locului de munca actual si ca e posibil daca nu mi se oferi alt loc de munca in bucuresti sa fiu concediata.

Aici vin si intreb cum e posibil ca o gravida sa fie hartuita asa, cum a fost posilibil sa fiu evaluata in lipsa mea, cum e posibil sa fiu blamata pentru ca am vrut sa am un copil? Cum poate o institutie stabili daca ai dreptul sau nu sa ai un copil si ca asta nu are importanta, ca nu ai dreptul la un copil si la o viata de familie?

Am nevoie disperata de un sfat, de consiliere legala, de orice mi-ar da posibilitatea sa recastig drepurile, dar nu si copilul pierdut.

Am tacut pana acum pentru ca nu am crezut ca isi vor duce la indeplinire amenintarile, dar nu mai pot suporta presiunile.

Te rog ajuta-ma ! Nimic nu-mi va aduce copilul inapoi, dar se va face dreptate, sper .

Liliana, mamica de ingeras

Mesajele au fost postate pe site in sectiunea „Mesajele dumneavoastra” in :

Înapoi la "Ingerasii Nostri"