Fabian 

Fabian

Nu am putut scrie pana acum. Am aderat si eu la acest forum din acelasi motiv ca multe alte mamici pe care cu respect le salut.

As vrea chiar de la anul sa incerc sa imi trimit cei 2% retinuti din salariu catre aceasta asociatie, dar despre asta vom mai vorbi.

Sunt si eu mama unui ingeras. El nu a apucat sa traiasca in mine decat doua luni si inca putin. Apoi l-am pierdut.

Insa in acest timp am invatat ce inseamna sa lupti petru viata copilului tau, si mai ales cu cata tarie e in stare o mama sa spere si sa lupte o mama pentru ca puiul ei sa traiasca. Si am mai invatat ce inseamna sa pierzi un suflet, caci puiul meu nu a apucat sa traiasca.

Aveam doar doua luni de sarcina si totusi pierderea mea a fost imensa. Nu am alta alinare decat ceea ce mi-a permis Dumnezeu sa am un vis minunat din timpul acelei sarcini in care am apucat sa imi tin puiul in brate si sa ii spun pe nume: Fabian. El ramane vesnic pentru mine puiul meu.

O gaura fara fund s-a deschis in inima mea. Si nu se inchide.

Am alti doi copii, unul nascut inainte de a ramane insarcinata cu Fabian care acum are noua ani - Patric, si un alt baietel : Sebastian cu care m-a binecuvantat prea-bunul Dumnezeu la un an dupa acea sarcina, carea acum are si el 2 ani. Nici unul din ei nu poate acoperi aceal gol din sufletul meu.

El ramane mereu pentru mine puiul meu. Niciodata, ori de cate ori ma gandesc la el nu se poate sa nu imi scape o lacrima. Si de aceea le sunt recunoscatoare celor care inteleg aceasta durere. Orice sufletel pierdut este o lacrima si un gol pentru noi cei ce il pierdem.

Intotdeauna tu poti striga... e dreptul tau si nimeni nu ti-l poate lua. Dar sa nu te astepti ca cineva sa-ti inteleaga durerea. Cel mai corect e sa te bucuri de puterea ta de a-ti striga durerea. Sa nu astepti ca altul sa poata intelege, chiar daca ar face-o durerea ta ramane aceeasi. Invatam zi de zi sa supravietuim cu durerile noastre si cu incercarile la care ne supune viata. Invatam sa ne bucuram chiar si de greutatile si pierderile pe care ni le da Dumnezeu. Asa se spune ca devenim mai intelepti ca la randul nostru sa intelegem durerea celorlalti.

Doar Dumnezeu ne poate alina. El ne iubeste oricum si neconditionat la orice ora din zi si din noapte si in orice moment chiar si atunci cand noi credem ca ne pedepseste... el tot ne iubeste pentru ca e alaturi de noi in durere.

Si eu sunt aici sa va ascult si sa va sprijin oricand.
se spune si in religia ortodoxa ca copii nenascuti - sau cei care nu au avut sansa sa isi traiasca viata - circula undeva intre cer si si isi cauta o cale de a veni inapoi pe pamant sa isi indeplineasca misiunea.
Noua ne ramane doar speranta si bratele deschise pentru a ne primi la piept ingerasii.

Salut inca o data toate mamicile si voi incerca sa mai intru sa sprijin si eu cat pot durerea acestor mamici.

Cu drag, DanaR, mamica ingerasului Fabian

Orsova

 


sageata Înapoi la "Ingerasii Nostri"

 

sg sus Mergi sus