Crista Maria (Tita mica) 11 .08.2008
Mă numesc Mihaela, am 26 ani si mi-am făcut curaj să vă povestesc despre îngeraşul nostru: Crista-Maria.
Eu cu soţul meu ne cunoaştem de cinci ani, anul trecut pe 20 octombrie 2007 am făcut nunta....o nuntă ca-n poveşti. După nuntă ne-am dorit foarte mult un copilaş. Am rămas gravidă în decembrie anul trecut, dar am aflat doar în ianuarie. În momentul în care am aflat vestea cea bună nu pot să vă descriu în cuvinte cât de fericiţi am fost.
Toată sarcina a decurs normal, cu vizite periodice la doctor, cu analize la zi făcute. Pe la cinci luni a venit şi confirmarea cum ca ar fi fetiţă, tare ne-a mai fost bucuria. Începusem să vorbesc deja cu ea îi spuneam: "Tiţa mea mică scumpă şi dragă". Aveam şi un nume pregătit pentru ea: Crista-Maria, dar mie îmi plăcea să-i spun Tiţă mică (Tiţă de la cuv. Fetiţă).
Totul era minunat, eram amândoi în culmea fericirii, până l-a un moment dat când visul pe care noi îl trăiam s-a transformat într-un adevărat coşmar. Coşmarul nostru a început pe vineri 15 august 2008, când n-am mai simţit cum mişcă (aveam 36 de sătămâni), la început am crezut că fiind fata mare, este normal să nu mai aibe atâta loc să mişte (nu mă durea nimic, n-am avut nici o scurgere, absolut nimic), dar sâmbătă de dimineaţă deja intrasem în panică şi mi-am sunat doctorul, trimiţându-mă la spital să-mi facă medicul de gardă un control.
În timp ce-mi făcea eco am observat că bătăile fetiţei noastre nu se aud, în momentul acela am crezut că, mor de durere. Doctorul de gardă l-a sunat pe doctorul meu şi mi-a dat vestea că îi pare rău, dar fetiţa mea este moartă. Eu, luni în aceeasi săptămână am fost la control şi totul era normal.
M-am dus acasă mi-am luat bagajul şi m-am întors l-a spital pentru internare. Până luni am stat cu fetiţa în mine şi am plâns zi şi noapte, asistentele încercau să mă tot calmeze, dar nu reuşeau. Eram distrusă, zilnic mă duceau la eco şi spuneau că nu văd nimic în neregulă la bebe în afară de bătăile inimii, iar eu mă rugam l-a Dumnezeu să fie doar un coşmar.
Luni pe l-a ora 12 a venit d-l doctor la mine şi mi-a introdus jumătate de pastilă, iar jumătate sub limbă pentru a-mi provoca naşterea. Mi-a spus că mai mul ca sigur nu se va topi pastila şi nu voi intra în travaliu, în ziua respectivă, dar el îmi promitea că în seara respectivă se va întoarce şi voi naşte(doctorul meu venea de acasă pentru că era în concediu).
Pe la ora 13:30 m-au apucat durerile şi am intrat în travaliu, l-am sunat pe doctor deoarece l-a spital nu mă băga în seamă nici un doctor şi nici o asistentă. M-am dus l-a asistentă cu telefonul, a vorbit cu ea, după care asistenta a căutat doctoriţa de gardă, a venit m-a consultat şi l-a sunat pe doctor spunându-i că sunt dilatată 8 cm. Pe la ora 14 n-am m-ai putut şi am intrat în sala de naşteri ajutată de asistente. Eram distrusă începusem să împing, doctorul nu apăruse încă, asistenta nu dădea de doctoriţa de gardă, de nici un doctor, în cele din urmă doctorul meu a apărut şi am născut pe Tiţa mea mică şi scumpă şi dragă la ora 15, avea 2,400 g şi era perfect sănătoasă la suprafaţă. Domnul doctor mi-a spus că lichidul meu era verde vâscos şi ar fi trebuit să se vădă la eco, dar din păcate nici el şi nici un alt doctor nu au sesizat acest lucru.Tot el mi-a spus că lichidul se formează doar dacă lucrez într-un mediu toxic, dacă fumez, s-au dacă beau, dar eu nu fumez şi nici nu am fumat vreodată, de lucrat lucrez la birou l-a o firmă de consultanţă ca inginer, iar de băut nu-mi place deloc băutura.
În urma necropsiei a ieşit că fetiţa mea era sănătoasă (adică nu avea malformaţii), cu excepţia unei hemoragii pe creier care s-a format, deoarece doctorul a scos fata cu forcepsul pentru ca eu sa nu ma rup, sau sa fie nevoit sa ma taie .
Mihaela Loredana, mamica ta, Tita mea scumpa si draga
Mergi sus