Andrei 13.07.2007

Andrei

Un val de durere m-a strapuns exact cum s-a intamplat pe 13 iulie 2007, cand ingerasul meu Andrei a decis sa mearga mult mai departe de noi decat am putea noi sa-l atingem. Citeam ceea ce a scris Mihaela76 si ma gandeam ce norocoasa este ca a putut sa-l tina in brate pe ingerasul ei in acel moment. Eu pot spune ca voi regreta toata viata ca nu am fost langa el sa-i soptesc ca-l iubesc si totul va fi bine. Eu eram la 300 km distanta pentru ca doctorii au considerat ca nu este sigur ca eu sa merg cu el la Bucuresti.

In dimineata in care am primit vestea ma trezisem plina de speranta : rezistase operatiei la care fusese supus sau ce-l putin asa eram mintita de cei dragi. Imi faceam planuri cu sotul meu sa mergem sa-i fim alaturi sa-l ajutam sa-si revina sa-l putem lua acasa unde il asteptam de atata vreme. Cineva a trebuit sa ne dea vestea si am simtit ca ne fuge pamantul de sub picioare .

De ce noi cu ce am gresit in fata lui Dumnezeu sa ne pedepseasca asa. Ni-l doream de doi ani am facut tot ce se putea medical uman posibil sa-l avem ma cunosteam asistentele in maternitate si radeau ca am sa ma mut intr-o zi acolo definitiv si totusi deznodamantul a fost... Inca il simteam si cineva imi spusese ca mama si copilul sunt legati spiritual prin cordonul ombilical invizibil 7 ani dupa nastere asa simte toate bucuriile sau durerile acestuia. Pana l-am nascut pe Andrei nu credeam, dar dupa desi el nu mai era fizic ma trezeam facand anumite lucruri pe care numai pentru un copil le-as fi facut.

Luni intregi am simtit aceasta legatura cum se destrama incet si acum pot zice ca nu-l mai simt, dar sunt constienta ca este undeva atat de sus la ingeri si ii este foarte bine si am siguranta ca vreodata cand se va intampla Andrei va fi acolo sa ne astepte.

Ionela, mama unui superb ingeras ANDREI


sageata Înapoi la "Ingerasii Nostri"

 

sg sus Mergi sus