Emmanuel Nicolae 03.07.2003 - 31.01.2008
Bianca mi-a spus ca mi-ar face bine sa scriu, pe acest forum, oriunde, dar numai sa scriu. Imi va face bine, mi-a spus ea. Incerc aici.
Adevarul e ca sunt intr-un punct critic, astept pe zi ce trece sa se schimbe ceva, insa totul se amplifica, dorul, durerea cresc pe zi ce trece. Am gasit solutia de moment, de a nu ma mai gandi la Emma, la ceea ce s-a intamplat, insa , daca din intamplare dau de un lucrusor de-al lui, de vreo poza, aceea durere revine parca si mai acuta.
Asa caci m-am gandit sa scriu, sa scriu despre el, despre ceea ce a insemnat in vietile noastre. Si ce e mai trist este faptul ca incercand sa mi-l reamintesc, imi vin in minte terapia, ultimele lui clipe, cat de mult am luptat, cat de mult am sperat, cat de mult mi-am dorit ca Emma sa traiasca. Insa totul s-a naruit. Am ramas aici trei suflete chinuite, care ar da orice sa il mai vedem macar o singura data, sa il simtim macar o clipa, sa ne mai aline putin dorul. Cred ca atat pot scrie acum.
Bianca, sper ca vei avea dreptate. Sper sa ma ajute sa trec peste aceste clipe. Ma gandesc ca peste aprox 10 zile ar fi implint 5 ani si nu stiu ce sa fac in aceasta zi. Cred ca i-ar placea sa il sarbatorim. Adora onomasticele. Fratii lui i-au daruit chiar si zilele lor de nastere, atat de mult il iubeau. El sufla in lumnari, primea cadourile... acum cine va sufla in lumanarile de la tortuletul lui? Voi reveni, sper sa pot reveni.
Celorlalte mamici, le doresc sa isi gaseasca linistea sufleteasca.
Georgeta Mihaela Soare, mamica ingerasului Emmanuel Nicolae
Mergi sus