Ingerasul Marianei
Citesc si-mi curg lacrimile ! Fara sa doara... dar curg.
Am ocazia sa plang din nou, dupa 31 de ani !
In 6 ianuarie 1975, de BOBOTEAZA, la o luna si jumatate de la moartea mamei - 45 de ani- am nascut foarte greu (4 zile de travaliu) un baiat, prin cezariana.
Ce bun ar fi fost un psiholog !
Dupa doi ani raman din nou insarcinata. Mare bucurie. Imi doream foarte mult doi copii. Sarcina usoara fara nici un fel de probleme. La termen, ma prezint la maternitate pentru internare, stiind ca va urma a doua cezariana. Nu am fost internata pentru ca se depasise NUMARUL de CEZARIENE !!!! Urma sa revin cand se rup membranele, direct la sala de operatie sub pretextul URGENTA MAJORA. Prima operatie a fost fara nici un fel de probleme. Urma sa fiu operata de acelasi medic, deci nici cea mai mica ingrijorare. Numai ca dupa doua zile am ajuns la spital fara membrane rupte, dar cu hemoragie interna. APOPLEXIE UTERO_PLACENTARA.
Copilul era mort de doua ore, iar eu am avut o sansa la 10000 ca sa traiesc. Copilul era baietel normal din toate punctele de vedere. Am certificat de nastere cu mentiunea nascut mort. Nu l-am vazut pentru ca am fost inconstienta doua saptamani in care nu se stia daca voi trai sau nu. In putinele momente de luciditate ma gandeam numai la baiatul de acasa si aproape nu intelegeam de ce este atata agitatie in jurul meu. Mi-am revenit miraculos din punct de vedere fizic. Fiind a doua cezariana, cu un diagnostic de apoplexie care se poate repeta, mi-au legat trompele.
A urmat calvarul. Aveam lapte, auzeam copil plangand, imi lipsea tot timpul ceva nedefinit, si cate si mai cate. Am facut fata situatiei zimbind, dar cu sufletul ars.
Asa au trecut cinci ani dupa care au aparut ceva probleme medicale. La inceput s-au numit fibrom, apoi chist - cu biopsie – si, mare MIRACOL impotriva tuturor actelor medicale pe care le aveam, SARCINA. Am spus clar ca va fi fetita si am hotarat de una singura, sotul fiind foarte speriat, ca pastrez sarcina cu orice risc. Am nascut prin cezariana cu anestezie peridurala, acum 26 de ani, o fetita de nota zece la propriu.
Acum este medic veterinar, iar primul nascut doctor inginer. Sunt multumita si fericita- dar astazi am citit si am plans.
Ce bine ar fi fost daca cineva specializat ma ajuta in momentul acela ! Sunt convinsa ca cicatricile sufletesti erau cu mult mai mici.
Mariana, mamica de ingeras
Mesajul a fost postat pe site, in sectiunea „Mesajele dumneavoastra”, in :
30 May, 2008 - 00:03 — Mariana - MULTUMESC BIANCA !
Mergi sus